Roxana Solniţă este o tânără pasionată de lectură, călătorit, yoga şi dans. Are 26 de ani şi principii solide despre viaţă şi lucrurile cu adevărat importante, aşa că de 2 ani îşi dăruieşte o parte din energia, cunoştinţele şi bunătatea ei copiilor instituţionalizaţi.
Dorinţa mea de a deveni voluntar Ajungem MARI a apărut în pandemie, atunci când am fost cu toţii forţaţi să ne distanţăm social, iar lucrurile nu au fost uşoare pentru nimeni. Eu deja ştiam la vremea aceea ce presupune voluntariatul, deoarece activam într-o altă organizaţie, însă am rezonat mult cu misiunea Ajungem MARI şi mi-am dorit să contribui şi eu la aceasta şi să fiu alături de copii cum pot eu mai bine. Privind înapoi, sunt tare bucuroasă şi recunoscătoare pentru că am fost deschisă către această oportunitate.
Au existat şi temeri, desigur, dar mai mult a contat dorinţa de a ajuta.
Nu îmi amintesc să fi avut idei preconcepute, însă îmi era puţin teamă de obstacolele pe care le-aş putea întâmpina pe parcurs. Şi bineînţeles, uneori mă mai şi sabotam, spunându-mi că poate nu o să reuşesc să ajut copiii cu ceea ce au nevoie. În final s-a dovedit a nu fi deloc aşa. Am reuşit să creez o legătură foarte frumoasă cu copilul cu care lucrez deja de 2 ani şi este nemărginită bucuria pe care o simt atunci când văd strălucirea din ochii săi în momentul în care are câte o realizare.
La început, e drept, a fost greu să mă apropii de R. şi mă gândeam că poate fac eu ceva greşit, însă mai apoi am înţeles că ăsta este modul acestor copii de a se manifesta în urma traumei suferite şi că tot ceea ce pot să fac este să continui să îi ofer spaţiul de care are nevoie.
Roxana Solniţă simte apăsarea emoţiilor grele pe care copiii din sistemul de protecţie le-au trăit şi continuă să le trăiască, dar ştie că prezenţa ei acolo contează.
Deşi la început mi-a fost greu să observ toate aceste lucruri, prezenţa mea a contat pentru acest copil. Înainte de a fi cineva care predă engleza, am vrut să fiu cineva care îl face pe copilul din faţa sa să se simtă văzut şi auzit. Consider că de asta au cel mai mult nevoie copiii, să ştie că ceea ce simt ei contează.
Şi un astfel de spaţiu am încercat şi eu să creez pentru R. Atunci când a avut frici sau nu ştia exact în ce direcţie să o ia, spre exemplu, cu alegerea unui profil la liceu, am ascultat-o, i-am oferit perspectiva mea, iar asta a ajutat-o să dobândească claritate. Ea deja ştia ce îşi doreşte, însă avea nevoie de cineva care să-i oglindească abilităţile pe care le are şi să îi ofere o reasigurare că face alegerea bună. Cred, de asemenea, că susţinerea pe care i-am oferit-o a ajutat-o să mai capete încredere în ea, pentru că la început a fost foarte dificil pe partea asta.
Toată această experienţă este extrem de importantă pentru Roxana.
În primul rând, în toată perioada în care am lucrat cu R. am învăţat ce mare impact poate avea abandonul asupra unui copil şi cât de mult tânjesc aceşti copii după afecţiune. Mă trec şi acum fiorii când mă gândesc la momentul în care mi-a spus, în timpul unei întâlniri, că ea îşi doreşte ca familiei sale, pe care o va avea la un moment dat, să nu-i lipsească nimic şi că vrea să muncească pentru asta. M-a emoţionat foarte tare.
O altă lecţie pe care aş vrea să o împărtăşesc este aceea a potenţialului infinit care stă într-un copil şi pe care noi, adulţii, avem datoria de a-l scoate la suprafaţă. Nu în ultimul rând, am învăţat că timpul şi energia investite ca voluntar se vor întoarce la tine sub forma zâmbetelor de pe chipurile copiilor, iar asta este cea mai mare recompensă pe care o poţi primi.
Nu este însă singura recompensă.
Voluntariatul la Ajungem MARI a fost şi este în continuare o oportunitate minunată. Simt mare recunoştinţă pentru ea şi pentru că această organizaţie există. Sunteţi extraordinari!
Pe mine această experienţă simt că m-a format şi maturizat, ăsta este probabil cel mai mare beneficiu personal. Aş menţiona şi sprijinul pe care voluntarii îl primesc din partea coordonatorilor, programele de training şi, bineînţeles, oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut şi cărora vreau să le mulţumesc pentru tot ceea ce fac.