Sebastian Șerban, despre adolescenţa în sistemul de protecţie şi aportul voluntarilor în viaţa lui: „Mi-au oferit mereu sprijinul şi ajutorul în tot ce am vrut să fac.”

Sebastian Șerban are 18 ani şi pe ultimii 5 i-a petrecut în sistemul de protecţie după ce persoanele care l-au protejat toată viaţa s-au stins la doar câţiva ani distanţă una de alta.

Părinţii mei s-au despărţit pe când aveam 4 ani şi am crescut alături de mama şi bunica. Bunica a murit în 2014, iar în 2017 a murit şi mama, după ce a fost înţepată de o viespe şi a făcut şoc anafilactic.

Sebastian a fost preluat de Protecţia Copilului şi spune că a descoperit frumuseţea acestor ani datorită tuturor celor pe care i-a întâlnit în această perioadă, de la personalul din complex la asistenţii maternali şi instructorii educaţionali. A contat însă enorm încă un lucru.

Principalele amintiri se învârt în jurul copiilor din Dorohoi cu care am crescut,  cărora le duc lipsa şi acum şi pe care merg din când în când să îi revăd.

Un alt lucru pentru care este extrem de recunoscător este apariţia voluntarilor Ajungem MARI în viaţa sa.

Pe primul voluntar l-am cunoscut în clasa a XI-a, când aveam nevoie de pregătire la Biologie pentru Bacalaureat. Am continuat şi în clasa a XII-a şi rezultatele au fost pe măsura efortului. Dar Ajungem MARI mi-a fost de mare ajutor pe mai multe planuri. În primul rând pe plan financiar, pentru că am beneficiat şi beneficiez în continuare de bursa acordată tinerilor cu rezultate bune la şcoală. M-au ajutat, de asemenea, cu susţinerea pentru diferite cursuri care m-au ajutat să mă dezvolt, de la chitară şi fotografie la şcoala de şoferi. Dar mai mult decât atât, moral mi-au oferit mereu sprijinul şi ajutorul în tot ce am vrut să fac, iar pentru aste le mulţumesc enorm.

Când priveşte în urmă Sebastian crede că cel mai greu lucru din ultimii ani a fost trecerea prin perioada pandemiei, când nu mai avea acces la o mulţime de lucruri care îi plăceau şi îl ajutau să evolueze. A rămas însă după toate astea cu un sentiment greu de egalat.

Am trecut peste toate împreună, ca o familie şi sunt mândru când spun că voluntarii sunt o familie de-a mea. Îmi doresc să continue să gândească cu inima, nu doar cu creierul şi să continue activitatea cu aceeaşi pasiune şi dedicare de la început. Iar pentru cei care vor să devină voluntari: vă încurajez din toată inima să faceţi asta fiindcă fiecare avem ceva de oferit şi mereu veţi avea cui să împărtăşiţi tot ce este mai bun.

Sebastian este acum student în primul an la Facultatea de Matematică şi spune că e mereu o bucurie pentru el să înveţe ceva nou în fiecare zi.

Motivaţia mea a fost plăcerea pentru şcoală, pentru învăţat şi cu predilecţie, pentru matematică. Am descoperit asta încă din clasa I, acesta fiind şi aspectul care m-a determinat să aleg acest drum. Aş dori să termin tot ciclul universitar şi să devin profesor, reuşind astfel să împac plăcerea pentru matematică cu cea de a lucra cu copiii.

Sebastian Șerban este un spirit curios, mereu dornic să descopere frumuseţea din jur.

Am 3 pasiuni: sportul, arta şi şcoala. Sportul şi pasiunea pentru şcoală le-am descoperit de mic, iar cea pentru artă, în timpul liceului, având o colecţie de aproape 30 de tablouri de la diferiţi pictori. Sportul şi arta înseamnă o ieşire din cotidian, un mod de relaxare, iar şcoala reprezintă mediul în care pot petrece timpul ajutând şi acumulând informaţii.

Secretul lui?

Puterea nu am găsit-o în mine şi nici nu a fost. Eu doar am avut voinţă şi ajutorul l-am primit de la Dumnezeu fiindcă nimic nu este lăsat la voia întâmplării.

Pentru copilaşii aflaţi în sistem: doresc să vă găsiţi pasiunea adevărată şi să profitaţi de ea la maximum, aşa cum fac eu cu matematica. Nu vă lăsaţi doborâţii din cauza greutăţilor şi nici nu vă plafonaţi din cauza lumii. Ştiu că este greu, dar dacă vedem din cealaltă perspectivă, cu siguranţă există şi mai greu şi e important să ne mulţumim cu ceea ce avem, fiindcă nimic nu este întâmplător şi cu toţii primim atât cât putem duce.

Citeşte şi: Mariana Bucătaru, tânăra care a primit ajutor şi vrea, la rândul ei, să-i ajute pe alţii: “Am lucrat foarte mult cu mine pentru că am trecut prin multe şi mi-a fost teamă să vorbesc despre lucrurile care mi s-au întâmplat.” – Ajungem MARI

Ajungem Mari logo

AJUNGEM MARI

Str. Henri Coandă, Nr. 15, sector 1, București

Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor: nr. 503/A/2013

office@ajungemmari.ro

DONEAZĂ

Asociația Lindenfeld

Cont: RO10 BACX 0000 0012 8851 7000

CIF: 32059804