Portret de voluntar – Stefana Banica – Ajungem MARI Iasi

Stefana are 20 de ani si este o super voluntara si coordonatoare Ajungem MARI. Ea s-a alaturat echipei Iasi acum 4 ani cand abia implinise 16 ani. Am putea sa o descriem cu usurinta prototipul voluntarului ideal! Este extrem de implicata in lucrul cu copiii si tinerii din sistem. Ii ajuta la teme, ii recomanda si ii insoteste la cursuri vocationale si terapie, a sustinut multe ateliere educative de educatie pentru sanatate, educatie financiara, siguranta online, a organizat pentru ei numeroase excursii si anul acesta a participat si in prima ei tabara de dezvoltare personala pentru adolescenti. Copiii o adora, iar noi ne bucuram sa avem asa un om minunat in echipa noastra. 

 

Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem Mari

“Mă motivează cel mai mult relația cu copiii și modul frumos în care a evoluat în timp și faptul că ei se bazează și pe noi să le fim persoanele de încredere, persoanele apropiate care să le ofere afecțiune, sprijin și sfaturi

Mai ales în ultimul an m-a motivat mult să văd câte lucruri reușesc să facă colegii mei și cum, ușor-ușor, reușim împreună să contribuim la mici schimbări în viața copiilor și tinerilor cu care lucrăm. Asta e mereu o sursă de inspirație care mă încurajează să fac mai mult și mai bine :)”

 

Cum a fost prima zi de voluntar?  Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?

“Prima zi ca voluntar Ajungem MARI a fost pliiină de emoții. Îmi amintesc că, împreună cu colega mea de atunci, făcusem un întreg plan pentru activități, cu opțiuni de rezervă (așa cum reținusem de la training :D), dar tot eram super emoționată să văd cum vor fi copiii, ce vor dori să facem și cum va decurge prima noastră întâlnire. Până la urmă grijile mele au fost inutile, am reușit să cunoaștem o parte din copii și faptul că am avut mai multe opțiuni de activități a prins foarte bine. 

M-a impresionat cel mai mult deschiderea cu care copiii ne-au primit. Au acceptat imediat să participe la jocuri, să ne cunoaștem și să petrecem câteva ore împreună. “

 

Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem Mari? Cum s-au rezolvat? 

Principala mea temere a fost aceea că poate copiii nu vor fi atât de deschiși și dornici să ne cunoaștem și să petrecem timp împreună. S-a rezolvat rapid după ce am ajuns la centru, când le-am cunoscut pe fetele cu care urma să lucrăm și mi-am dat seama că nu va fi așa cum mă temeam, pentru că ele au fost foarte sociabile și implicate în jocurile pe care le-am propus. 

 

Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat? 

“Pe mine voluntariatul m-a schimbat și m-a ajutat extrem de mult. Având în vedere că eram destul de mică când am început, am avut multe lucruri de învățat, atât de la copii, cât și de la colegii voluntari (de toate vârstele și din toate domeniile). De când sunt în Ajungem MARI simt că am evoluat mult, m-am maturizat, am învățat să văd lucrurile din perspective diferite, să comunic mai eficient. Mi-am dezvoltat răbdarea și empatia și, deși poveștile copiilor m-au și încărcat, m-au ajutat să îi cunosc mai bine, să le înțeleg nevoile și așteptările. Oamenii au contat cel mai mult în procesul ăsta. Copiii minunați și voluntarii mi-au oferit lecții importante despre implicare, speranță și colaborare și o să fiu veșnic recunoscătoare pentru asta. 

Pe lângă asta, pentru mine Ajungem MARI a avut un impact destul de mare și în ceea ce înseamnă profesie și planuri de viitor. Aici mi-am confirmat cât de mult îmi place să interacționez cu copiii, dar am descoperit și câtă nevoie de sprijin au și asta m-a motivat să continui să le fiu alături în anii următori. “

 

Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet? 

Niciodată nu am putut alege unul singur, sunt o mulțime de momente mici, aparent simple, pe care le păstrez în suflet și de care îmi amintesc cu drag, precum revederea cu copiii fizic, după perioada de izolare, momente din tabăra în care am participat vara aceasta cu 12 tineri și muulte replici simpatice de-ale copiilor. 

 

Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste? 

Am avut și momente dificile și unele frustrări, majoritatea nu din cauza copiilor, ci din cauza sistemului care ne mai pune din când în când câte o piedică. Am trecut peste ele prin mici pauze, discuții cu colegii voluntari și coordonatori și prin reglarea așteptărilor. 

 

Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem Mari?

Cred că cel mai mult m-a ajutat să învăț să îmi reglez așteptările (față de mine și față de ceilalți). Asta m-a scutit de câteva frustrări și momente dificile și chiar a fost important să înțeleg ce pot face, cum pot ajuta, care îmi sunt limitele și ce să fac atunci când le ating. 

 

Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul? 

Le-aș încuraja să își alunge puțin grijile și nesiguranțele și să se gândească la câte lucruri pot schimba prin implicarea lor și prin acele câteva ore pe săptămână dedicate copiilor. Dacă există dorința și mai există și puuțin timp liber, cred că ar trebui să facă pasul ăsta și să aibă încredere că îi așteaptă o experiență din care vor avea foarte multe de învățat, dar în care vor avea ocazia și să împărtășească cu ceilalți ce știu ei mai bine. I-aș încuraja pe toți cei care se gândesc să vină la Ajungem MARI să nu amâne momentul, căci pierd timp valoros în care ar putea descoperi copii și tineri minunați, iar echipa îi așteaptă cu drag, căci avem nevoie de forțe proaspete. 🙂

 

 

To Top