Raluca are 41 de ani şi este o super voluntară Ajungem MARI. Este de 2 ani alături de noi şi în tot acest timp a reuşit să creeze o legătură foarte strânsă cu tinerii noştri. Mereu atentă la nevoile şi dorinţele lor, i-a ajutat în drumul lor spre a avea o viaţă independentă, i-a ascultat, i-a învăţat şi a învăţat de la ei. A organizat nenumărate ieşiri cu ei, i-a însoţit la doctor, la cursuri şi a susţinut ateliere educative. Tinerii o adoră şi noi ne bucurăm de prezenţa ei energică şi de toată implicarea de până acum.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Vreau să ajut, să fac bine (chiar şi un strop de bine e mai mult decât nimic).
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Îmi aduc aminte de prima întâlnire, a fost una de grup, cu toţi băieţii şi o parte din voluntari. M-au impresionat mult poveştile băieţilor şi mai ales faptul că au fost atât de deschişi, au avut încredere în noi şi ne-au împărtăşit nişte aspecte personale.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Am avut un pic emoţii pentru că nu ştiam cum ne vor primi băieţii, care va fi interacţiunea cu ei. Îmi era un pic frică de adolescenţi 🙂 Dar băieţii au fost absolut minunaţi!
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Mă ajută să am mai multă încredere în mine pentru că văd că ceea ce fac contează. Şi are efecte. Am învăţat foarte multe lucruri de la băieţi, iar cea mai importantă lecţie a fost că aparenţele sunt foarte înşelătoare. Şi nu poţi judeca niciodată un om după felul în care se comportă.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Faptul că am reuşit să fac lecţii cu băieţii (să îmi ceară ei să lucrăm la matematică!) şi să dezvolt nişte relaţii de încredere şi prietenie. Faptul că, dacă am o problemă personală, sunt pregătiţi să mă ajute, la rândul lor.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Momentul când organizam o ieşire şi vedeam cât de mult vorbesc cu noi, cum se entuziasmează şi se ajută reciproc. La finalul zilei eram cu toţii epuizaţi şi fericiţi. Un sentiment unic! 🙂
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Au fost câteva momente dificile – atunci când au fost conflicte între ei sau atunci când am avut discuţii pe diverse subiecte. La început mă consumam destul de mult când primeam vreo remarcă mai neplăcută din partea lor. Apoi am încercat să nu le iau personal, să mă detaşez un pic şi le-am explicat foaarte clar când m-a deranjat ceva şi cum m-au făcut să mă simt. Faptul că am vorbit cu ei a contat foarte mult pentru că ulterior au fost mai atenţi, au ţinut minte ce mă deranja şi au încercat să evite acest lucru. Sau cel puţin au realizat după aceea ce s-a întâmplat. 🙂
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Să înceapă acum! Voluntariatul este ca antreprenoriatul – până nu încerci, nu ştii dacă ţi se potriveşte. Cel mai important este să îţi identifici cauza la care rezonezi. Este motoraşul care pune totul în mişcare – să faci totul cu drag.
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem MARI?
Foarte mult, simt că nu sunt singură, pot oricând să cer ajutorul pentru o situaţie punctuală sau pentru un sfat. M-am simţit o rotiţă importantă dintr-un mecanism mare şi frumos. 🙂
Mai vrei sa ne transmiti ceva?
Am descoperit multe lucruri noi, despre mine, făcând voluntariat. Am descoperit multe lucruri despre traumă şi am identificat efectele ei la oameni din jurul meu. Simt că am învăţat să fiu un om mai bun, mai răbdător şi mai înţelegător. Mai e loc de mai bine, aşa că nu mă opresc aici. 🙂