Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Am considerat că ar fi o cale ideală atât din punct de vedere intelectual, cât și moral, pentru a-mi folosi cunoștințele dobândite în facultate cu scopul de a face o îmbunătățire în viața cuiva.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Pot spune ca m-a impresionat cât de bine m-am înțeles cu copila cu care făceam meditații. A fost o fata sârguincioasă, amabilă și serioasă și deși aveam și eu nesiguranțele mele în privința propriilor abilități didactice, atitudinea ei primitoare și atenția oferită mi-au dat încredere.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
A fost prima mea experiență ca și “cadru didactic” și am resimțit oarecum o presiune, știind că ceva atât de important precum examenul de BAC va depinde într-o mare măsură și de mine. Nu știam în ce măsură trebuie să fiu formală/strictă și cât de prietenoasă/cooperativă și, fiind și eu tânără, mă temeam că poate nu voi reuși să-i câștig respectul. Au fost griji firești și odată ce am cunoscut-o mai bine pe A., fata căreia i-am predat, acestea s-au ameliorat. În plus, m-am documentat în prealabil, mi-am făcut planuri, am cumpărat materiale, toate cu scopul de a mă simți mai pregătita și stăpână pe mine.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Am căpătat încredere în abilitățile mele didactice, am prins și mai multă dragoste pentru cunoaștere decât aveam înainte și mi-am dat seama ca este într-adevăr visul meu să devin cadru didactic. Așadar îmi voi concentra energia psihică și intelectuală în această direcție, în ceea ce privește cariera mea.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Că am reușit, cred eu, sa creez o legătură cu A. și să-i câștig încrederea. Chiar m-am simțit ca o profesoară și mă bucur că ea a fost prima mea eleva.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Atunci când luam pauze în timpul meditațiilor și îmi povestea câte ceva din viața ei, mă bucuram că îmi acorda această încredere.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Au fost și lecții mai grele, au fost concepte mai greu de explicat și zile în care nu i-am putut capta atenția deloc. Au fost zile în care mi-a fost mie dificil să rămân stăpână pe situație. Spre exemplu, am avut o zi de naștere îngrozitoare și fusesem extrem de deprimată în dimineața acelei zile. Însă m-am mobilizat pentru a merge acolo cu zâmbetul pe buze.
Mi-am amintit mereu că ceea ce fac este important, că “eleva mea” are încredere în mine și trebuie să îmi adun forțele pentru a o ajuta.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Niciodată nu va exista “momentul oportun” pentru a vă înscrie. Niciodată nu vă veți simți destul de pregătiți. E acum ori niciodată. Dacă vreți ca viața voastră să se schimbe în viitor, acum e momentul pentru a acționa.
Mai vrei să ne transmiți ceva?
Vă mulțumesc din suflet pentru această oportunitate. Mi-a fost de folos atât intelectual, cât și emoțional și spiritual. M-am maturizat ca urmare a voluntariatului și consider că este o realizare deosebită pentru mine.