Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Ideea de a fi voluntar într-un proiect care vizează bucuria unor copii mi-a surâs din prima clipă când am auzit despre Ajungem MARI. Iubesc copiii și cred că asta este motivația supremă.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Memorabilă și încărcată de multă emoție. În plus, a fost ca și cum aș fi plantat un copac pe care mi-am propus să-l ud și să-l îngrijesc până ajunge un arbore impunător. Iubirea pe care copiii mi-au oferit-o fără să aștepte ceva în schimb.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Temerile mele nu au fost legate de interacțiunea cu copiii, pentru că am mai lucrat cu cei mici, însă ținând cont că m-am întâlnit cu ei online mă gândeam la diferite scenarii: să mi se oprească laptopul brusc, să se întrerupă curentul electric, copiii să plece din fața ecranului și să mă lase vorbind singură. Ca soluție pentru ultimul aspect ar fi aceea că, de fiecare dată în întâlnirile cu cei mici, aveam mai mulți “ași” în mânecă. Neștiind ce copii vor participa preferam să fiu pregătită cu mai multe variante de jocuri.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Știți de ce voluntarul nu este plătit? Nu pentru că munca lor nu are valoare, ci pentru că sunt de neprețuit. Așadar, cel puțin pentru mine, voluntariatul înseamnă enorm. Mă ajută să mă dezvolt pe toate planurile, de la cel personal până la cel social. Am devenit mult mai fericită, mult mai recunoscătoare pentru ceea ce am și mult mai sigură de ceea ce îmi doresc să fac și să devin în viitor.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Consider că cea mai mare reușită a fost și este faptul că presupun că le-am intrat la inimă copiilor. Nu am făcut intenționat acest lucru, dar probabil au sesizat că iubirea mea față de ei este reală, iar copiii, prin inocența și puritatea lor, mi-au transmis ca printr-un boomerang sentimentele lor sincere. Un prim gest al iubirii a fost cel în care micuța A. mi-a spus “te iubesc” chiar înainte de a închide. Acest emoționant moment a avut loc după primele întâlniri și, recunosc, m-am topit când am auzit acea frumoasă declarație de iubire. ❤️
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Fără îndoială, cel în care am fost să îi vizitez la centru pentru prima dată. Chiar dacă ne-am întâlnit destul de des în mediul online, atunci când i-am cunoscut personal a fost o emoție foarte puternică. Atunci pregătisem o varietate de activități pentru ei: Telefonul fără fir, Leapșa, Ghicitori, Cald-rece, Oglinda, Spune un lucru bun etc. Sunt convinsă că s-au simțit grozav și abia aștept să merg la centru, să îi revăd.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
În cadrul unei întâlniri pregătisem un Power Point cu diferite castele din România. Făcusem foarte frumoasă acea prezentare și mă așteptam să îi captivez pe copii cu acele castele ce se află în țara noastră. Conform proverbului “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, exact asta am pățit eu. Cel mai probabil cei mici erau plictisiți, obosiți și nu aveau nicio tragere de inimă să fie atenți la castelele mele. :)) Însă, am apelat la câteva ghicitori, rebusuri și la mult prea iubitul joc de a găsi cuvinte încrucișate. Spre bucuria mea, acest plan B a funcționat și întâlnirea a decurs frumos.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
În primul rând, să se cunoască pe ei înșiși pentru a descoperi ce le place cel mai mult să facă. După aceea să găsească un voluntariat ce promovează valorile care îi definesc cel mai mult. Ultima etapă fiind implicarea în voluntariatul respectiv, bineînțeles, neamânând acest pas. O zi de voluntariat amânată este o zi pierdută. 😉
Ai participat la grupurile de suport? Ce ai rezolvat/lămurit în timpul întâlnirilor cu psihologul?
Da, am participat la unul dintre training-urile moderate de Laura Spînu, intitulat “Cum să gestionez comportamentul dificil al copiilor”. Am conștientizat nevoia copiilor pentru afecțiune, de asemenea am realizat și faptul că uneori, cei mici, se comportă într-un fel anume pentru a atrage atenția celorlalți. Ținând cont că sunt copii, cel mai bine îi putem ajuta și gestiona situațiile dificile prin joc.
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem MARI?
Consilierea primită din partea specialiștilor a fost de un real ajutor. În primul rând m realizat că nu sunt singură pe acest drum numit Ajungem MARI, pentru că ori de câte ori am avut nevoie de un sfat, de o clarificare sau de un feedback, am primit în cel mai scurt timp un răspuns la nevoia mea. În al doilea rând, contează mult să primești îndrumări din partea unor persoane cu mai multă experiență în voluntariat, ceea ce am și primit prin intermediul training-urilor online. În ultimul rând, participând la diferite întâlniri cu voluntarii, am avut prilejul de a cunoaște mai bine echipa de oameni minunați care fac parte din această asociație grozavă.
Mai vrei sa ne transmiți ceva?
Mă bucur că am decis să fac parte din Ajungem MARI!