Sunt oameni care aleargă pentru sănătate, pentru timp mai bun sau, pur şi simplu, pentru ei înșiși. Și sunt oameni care, la un moment dat, schimbă direcţia. Nu neapărat pentru că devin sportivi, ci pentru că înţeleg că efortul lor poate însemna ceva pentru altcineva. Mihai Barbu nu se considera „genul”. Nu a alergat în competiţii, nu a alergat pentru cauze, nu a alergat pentru altcineva. Acum câteva zile a decis să modifice aceste lucruri şi, după ani în care a fost aproape de copiii din sistemul de protecţie, a decis să alerge un semimaraton pentru ei. În doar 12 ore, și-a depășit obiectivul de fundraising, dar speră ca oamenii să înţeleagă că e nevoie de mai mult şi să doneze în continuare.
Când am spus că nu am alergat niciodată pentru altcineva până acum cred că de fapt am vrut să spun mai mult decât că n-am alergat pentru nimeni. M-am referit în primul rând că n-am alergat în vreo competiție, într-un eveniment organizat și, pe cale de consecință, nici n-am alergat pentru vreo cauză, în afară de, să zicem, a propriei sănătăți. Așa că alergarea a căpătat sens dincolo de mine de câteva zile.
Mihai este de ani de zile aproape de copiii Ajungem MARI. I-a cunoscut, le-a ascultat poveștile, le-a văzut realitatea. Aşa că ar vrea să ştie cât mai mulţi oameni despre copii şi nevoile lor.
Le-aș spune în primul rând că ar fi minunat, dacă pot, să susțină o cauză, indiferent care. Apoi, în particular, despre cauza pe care am ales să o susțin eu, poate le-aș spune despre copiii cu care am avut contact direct, cum sunt ei și care sunt poveștile lor, și sunt sigur că nu e nevoie de un mare efort să înțeleagă că ajutorul pe care l-ar putea da ar fi binevenit.
Întrebat ce l-a marcat cel mai mult în întâlnirile cu copiii, Mihai nu vorbește despre statistici sau lipsuri materiale.
Poate nu e răspunsul pe care-l așteaptă cineva care mă întreabă asta, dar cea mai mare cantitate de perechi de ochi, cum să zic eu, hipnotizant de aparte, pe metru pătrat, la ei i-am văzut.
Când vine vorba de copiii şi tinerii din programul Ajungem MARI, Mihai se gândeşte mai degrabă la viitor decât la trecut.
Cred că un viitor mai blând este unul în care au un umăr pe care să-și pună capul, între ghilimele și fără, atunci când au nevoie. Pentru că e probabil cel mai important lucru care le-a lipsit.
Poate nu sunt lucruri mari, dar sunt esenţiale: un umăr, sprijin şi prezenţă constante.
Când vine vorba de alergat, Mihai Barbu admite că antrenamentele nu sunt ușoare. Nici cursa nu va fi. Dar…
Mereu mă gândesc la asta în timpul antrenamentelor, de când m-am înscris. Și știu că așa e. Mie îmi va fi greu doar două ore și un pic, nu o viaţă.
Perspectiva schimbă totul.
N-am alergat niciodată până la capătul puterilor. Dar asta nu înseamnă că nu mi-am forțat limitele. Mă motivează faptul că știu că greul ăsta, în final, e pentru un bine. Iar de când strâng fonduri pentru Ajungem MARI știu că e pentru un bine și mai mare bine.
Nu e despre performanţă, ci despre direcţia în care duci efortul.
Cred că despre lecţii personale o să pot vorbi, dacă va fi cazul, după terminarea cursei. Un semimaraton nu e o plimbare în parc, cel puţin nu pentru mine.
O lecţie este însă şi strângerea de fonduri în sine.
Am depășit targetul inițial în 12 ore de când am făcut public anunțul că alerg pentru o cauză. M-am bucurat, evident, dar am avut și gânduri mai gri. M-am gândit, sincer, că sper că lumea nu va înțelege din asta că, gata, nu mai e nevoie de bani.
Pentru că nevoia nu se oprește la un prag, iar Mihai vrea să adune bani, dar şi să ajute la conştientizarea nevoilor pe termen lung.
Cred că i-am făcut ca în vremurile astea, în care suntem bombardați de informație din toate direcțiile, să ciulească urechile puțin și în direcția acestor copii, pentru care alerg. Adică, hei, uite-l pe Mihai despre care nu știam că e în stare să alerge cum e gata să-și scuipe plămânii pentru ceva. Oare ce-o fi așa de important?
Uneori, exemplul personal e cel mai puternic mesaj.
Sunt sincer, atâta tot. Să-l ții la curent pe donatorul tău și să-l faci să înțeleagă că banii lui sunt la fel de importanți precum cauza ta. Și mai cred că e important ca atunci când ceri să și oferi. În cazul meu, povești și ceva transpirație.
Dacă ar fi să le spună ceva copiilor pentru care aleargă…
Să aibă încredere în mine și să-mi trimită toate gândurile lor bune, care-mi vor fi aripi la picioare.
Mihai Barbu aleargă, dar nu e singur pe acest drum. Fiecare donaţie înseamnă încă un pas mai ușor pentru el și un viitor ceva mai blând pentru copiii care au nevoie de sprijin, încredere și oameni care să rămână lângă ei.
Fii şi tu alături de ei cu o donaţie, aici: Pagini fundraising – Mihai Barbu: Dincolo de mine: un semimaraton pentru ei – Galantom – Comunitatea oamenilor de bine
Pentru că schimbarea nu vine din gesturi mari, ci din mulţi oameni care aleg, fiecare, să facă ceva.