Beatrice Mocanu s-a alăturat echipei fabuloase de voluntari Ajungem MARI în urmă cu 2 ani. Om bun şi blând, Beatrice nu se fereşte să vorbească despre ceea ce iubeşte în viaţă: oamenii, planeta, natura. Iar binele făcut în jur este o alegere conştientă şi naturală.
M-am înscris ca voluntar Ajungem MARI pentru că voiam să dau mai departe măcar un dram din binele, frumosul şi dragostea pe care Universul şi oamenii cu care am interacţionat mi le-au dăruit până acum. Voiam să împărtăşesc un mic procent din curajul şi optimismul care mă caracterizează. Este mai uşor când suntem împreună.
Beatrice, eşti deja de 2 ani alături de noi. Au fost lucruri care ţi s-au infirmat sau confirmat despre voluntariatul la Ajungem MARI?
Credeam că nu pot ajuta decât în arii în care sunt eu specializată, că ai nevoie de diplome ca să poţi face teme la matematică de clasa a 3-a. Credeam că mă va afecta mult mai mult, dar de fapt m-a făcut mai puternică şi m-a îndârjit să lupt, să caut soluţii pentru copilul cu care lucrez şi să cer ajutor acolo unde nu ştiam.
Ce ai adus tu în vieţilor acestor copii?
Curaj, încredere în sine, consiliere personală (acele lucruri tabu pe care doar părinţii le pot discuta în intimitate cu copiii lor adolescenţi), suport moral, evoluţie la şcoală şi instrumente de actualitate pentru o viaţă independentă (calculator, zoom, limbi străine, abilităţi noi dezvoltate, comunicare corectă, scris şi verbal etc.).
Ce ai conştientizat de când mergi săptămânal la copiii instituţionalizaţi?
Un lucru pe care trebuie să îl înţelegem cu toţii este că nu sunt ei de vină pentru problemele pe care le au sau comportamentul pe care îl afişează. Mai mult, pot exista transformări fabuloase doar cu puţină dragoste şi atenţie. Zidurile ridicate de ei, provenite din anumite frustrări sau interacţiuni nefericite, pot fi dărâmate cu uşurinţă şi descoperi apoi omuleţul din spate. Există atâta teamă în ei şi furie, dar în acelaşi timp şi o dorinţă de apropiere, acceptare, nevoie de ajutor, încât trebuie să fii orb ca să refuzi să ajuţi. Trebuie să fii consecvent, iar respectarea promisiunilor este primordială.
Care sunt lucrurile pe care le-ai câştigat tu în tot acest timp?
Iubire necondiţionată, mulţumiri pentru ajutorul acordar şi, efectiv, să văd progresul fetiţei cu care lucrez în mod direct, să o văd cum, pe zi de ce trecem se transformă într-o floare. Eu doar am pus câteva picturi de apă la rădăcina ei. Ea a explodat din iubirea şi atenţia acordată.
Ai avut momente în care te-ai gândit că e prea mult sau prea greu?
Timpul insuficient, mai ales când lucrezi la o multinaţională şi responsabilităţile familiale te pot face uneori să te gândeşti la astfel de lucruri. Dar dacă vrei le poţi organiza pe toate. Trebuie doar să existe dorinţă, deschidere, comunicare şi înţelegere de ambele părţi. Mi-am dat seama, de fapt, că în această activitate nu mai este vorba despre mine. Nu pot dezamăgi, nu pot lăsa încă, vreau să ajut să mai facem un pas, să mai trecem o etapă împreună.