Sunt 4 ani de când Anca Mardare a intrat în echipa de voluntari Ajungem MARI şi de când împarte cu copiii din energia şi pofta ei de viaţă. Adoră să-şi petreacă timpul în compania lor şi la fel de mult îi plac plimbările în natură şi să asculte muzică. Dar pe lângă plăcerea de a fi în compania copiilor, Anca şi-a dorit şi să fie sprijin emoţional şi educaţional celor care au nevoie.
Copiii instituţionalizaţi au nevoie de afecţiune necondiţionată, timp de calitate petrecut împreună, cuvinte de apreciere şi încurajare, ajutor la teme şi la învăţat, dar şi să se simtă valoroşi şi acceptaţi.
Anca înţelege exact care sunt nevoile copiilor din sistemul de protecţie, dar spune că, în acelaşi timp, şi ea a avut de câştigat din toată această activitate. A primit linişte şi mulţumire sufletească, datorate faptului că a simţit că a putut fi de ajutor.
Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o de când sunt voluntar Ajungem MARI este legată de faptul că, orice nenorocire se abate asupra noastră, există mereu resurse să ne ridicăm şi să ne continuăm drumul. De asemenea, mi s-a confirmat şi că nu există copii/oameni răi sau obraznici. Astfel de comportamente sunt doar consecinţele suferinţelor prin care au trecut şi mai au încă de trecut.
Iar când vine vorba de voluntariatul pe termen lung, pentru Anca Mardare lucrurile sunt foarte simple.
Încă pot şi îmi place ceea ce fac. Faptul că şi ei îşi doresc să merg la ei, fie pentru joacă, fie pentru teme, îmi alimentează tot mai mult dorinţa să le fiu alături atât cât se poate.