Alexandru Mitruţi este un om cu o energie debordantă. Inginer de profesie şi fost sportiv, este mereu în mişcare şi dornic să înveţe ceva nou. Iubeşte viaţa, oamenii şi faptul că are libertatea de a fi şi de a se exprima aşa cum simte. A făcut de-a lungul timpului diverse acţiuni de voluntariat, de la adunat deşeuri şi plantat copaci la construirea de case pentru persoane cu posibilităţi reduse. În urmă cu 5 ani a auzit pentru prima oară de Ajungem MARI.
Nu m-am alăturat de când am văzut anunțul de recrutare, părăsirea zonei de conform fiind dificilă atunci. Până la sfârșitul anului am decis totuși să mă alătur, aşa că din noiembrie 2019 sunt voluntar. M-am gândit că în felul acesta pot fi un model pentru niște copii cu o soartă puțin mai nefavorabilă.
Prima experienţă a însemnat voluntariatul într-o casă de tip familial unde erau băieţi adolescenţi. A fost foarte interesant, mai ales că şi eu şi colegele mele eram puţin speriaţi de ideea că sunt adolescenţi şi poate va fi complicat să interacţionăm cu ei. 5 ani mai târziu pot spune că nu regret nicio secundă faptul că am ales acea căsuţă.
Alexandru spune că are 2 mari câştiguri din activitatea lui: faptul că îi ajută pe tineri să devină adulţii de care are nevoie societatea şi relaţiile de prietenie pe care le-a dezvoltat cu ceilalţi voluntari.
Fiecare zi de joi este o provocare. După pandemia din 2020 băieţii s-au schimbat. Dacă până atunci totul era mai simplu, lucratul cu ei fiind mult mai facil deoarece erau interesaţi de orice domeniu, acum telefoanele le sunt lipite de mâini şi fiecare vizită este o provocare de a-i capta în activităţile noastre.
Dar provocarea asta este printre cele mai bune lucruri care se întâmplă, iar în mare parte fiecare vizită este un succes, fie că vorbim de educaţie financiară, gătit, învăţat sau de construit roboţi şi alte mecanisme, sport sau ieşiri la cinema.
Voluntariatul la Ajungem MARI este pentru Alexandru nu doar o experienţă provocatoare, ci şi una despre care spune că îi deschide noi orizonturi, noi oportunităţi de învăţare şi dezvoltare, atât pentru el, cât şi pentru tinerii pe care îi însoţeşte în această călătorie minunată numită viaţă.
Fiind voluntar la un centru de băieți, pot spune că băieții învață de la mine, printre altele, să fie bărbaţi. Au un exemplu de bărbat în viață și își doresc să fie ca el. Îi văd astfel mai civilizaţi, mai respectuoşi, unii dintre ei, mai serioşi. Simpla prezenţă la ei, vorbele de încurajare şi felicitările transmise către ei, prezentarea vieții din afara centrului și explicarea problemelor, dar și rezolvarea lor, discuțiile simple despre orice își doresc ei, toate acestea sunt lucruri care contează şi au efect pe termen lung.
Voluntariatul la Ajungem Mari îți oferă niște satisfacții foarte mari inclusiv în momentul în care unul dintre beneficiarii centrului face 18 ani și iese din sistem, dar continuă să îşi ceară sfaturi, soluții legate de problemele de care se loveşte.
Sunt 5 ani de când Alexandru Mitruţi este voluntar pentru copiii din sistemul de protecţie, iar de curând a acceptat şi rolul de coordonator al voluntarilor. Nu a simţit vreo clipă că ar fi prea mult, dimpotrivă.
Ajungem Mari a devenit un stil de viaţă pentru mine. Aici am descoperit niște voluntari excepționali cu care am creat o relație de prietenie și în afara vizitelor săptămânale. Iar pentru copii e o șansă de a-și depăși condiția, de a reuși să facă ceva în viață, de a fi niște adulți responsabili.