Mihaela Stoica este alături de echipa noastră minunată de voluntari de la Braşov de 4 ani. Are 2 copii, aşa că ştie exact cât de important e să le acorzi atenţie şi timp împreună. Primul contact cu programul Ajungem MARI a fost prin intermediul Social Media, iar de acolo i-a venit şi primul imbold să ni se alăture.
Am văzut activităţile de pe pagina de Facebook şi mesajele motivaţionale de acolo, precum şi zâmbetele copiilor m-au inspirat să mă implic şi eu. Cu toate astea, la început m-am simţit copleşită pentru că nu ştiam cum pot să îi ajut pe copii. După 4 ani de voluntariat am realizat că esenţial este să îi ascultăm, să îi înţelegem şi să învăţăm unii de la alţii. Am înţeles că voluntariatul nu se rezumă la ideea de „ce pot eu să îi învăţ pe copii”, aşa cum credeam iniţial, ci este despre dialog deschis şi progresul comun prin schimbul de idei şi experienţe. Noi nu mergem la copii care să îi ajutăm sau să îi salvăm, ci ca să le oferim sfaturi care să le fie suport pentru o viaţă bună şi liniştită.
Fiecare activitate pe care o organizează pentru copii, împreună cu ei, îşi are sensul ei.
Cu siguranţă îi ajută prezenţa noastră, faptul că le vorbim frumos, le explicăm şi încercăm să îi îndrumăm, dar cu ajutorul jocurilor şi activităţilor pe care le facem cu ei, capătă încredere în propriile forţe. Lecţiile online sunt şi ele de mare ajutor pentru a progresa cu scrisul, cititul şi matematica. Excursiile îi învaţă cum să se comporte în societate şi ne aduc tuturor o stare de bine. Creştem frumos împreună, cu multe încurajări şi susţinere.
Nu este mereu simplu, dar tot în copii regăsesc voluntarii noştri puterea de a merge mai departe.
Când a apărut cel de-al doilea copil în familia mea simţeam că nu mai am tip de nimic, am vrut să renunţ, dar L., un copil care nu mai este acum în centrul respectiv, mi-a spus să nu renunţ şi să ajut în continuare, cum pot, copiii din centrele de plasament.
Am văzut cât de mult îşi doresc copiii să fim implicaţi. Când nu suntem prezenţi pentru o perioadă, ne caută şi ne întreabă ce s-a întâmplat. Suntem ca o mare familie, sprijinindu-ne reciproc, colegii voluntari şi copiii, pentru a continua să facem bine şi să creştem împreună cu paşi mici, dar siguri.
Sunt norocoasă să fac parte dintr-o echipă de voluntari dedicată, care îşi propune să ajute şi se implică activ. Lucrând împreună, reuşim să atingem obiectivele şi să contribuim la educaţia copiilor. Le sunt recunoscătoare voluntarilor pentru munca depusă în ciuda dificultăţilor şi am o categorie aparte de mulţumire şi recunoştinţă pentru L., fata de care povesteam mai devreme şi care, deşi a ieşit de câţiva ani din centru, vine mereu alături de noi, ne ajută şi ne încurajează să continuăm activităţile. De altfel sunt în total 3 copii absolut minunaţi care, deşi ieşiţi din sistem, continuă să vină cu noi, ne ajută să supraveghem copiii şi să organizăm ieşirile. Este cea mai mare bucurie să vezi copiii împliniţi şi mulţumiţi, dornici să contribuie alături de noi să facem fapte bune.
La ceas aniversar am rugat-o pe Mihaela Stoica să ne spună ce o motivează pe ea aici şi de ce i-ar încuraja şi pe alţii să devină voluntari Ajungem MARI.
Împreună explorăm şi descoperim lumea, cea mai valoroasă resursă fiind chiar timpul pe care îl oferim şi atenţia noastră. Nu este necesară o expertiză avansată sau experienţă în domeniul educaţiei pentru a fi alături şi a încuraja copiii din centrele de plasament. E nevoie doar de bucurie şi atitudine pozitivă.
La mulţi ani frumoşi, plini de fapte bune, Ajungem MARI! Pentru mine este locul unde se pot fac minuni. Vă mulţumesc pentru tot efortul depus şi toată susţinerea!