Iuliana Baciu Ersen este o forţă a naturii. Fost cadru militar, a simţit mereu că trebuie să se ocupe de fiecare lucru din viaţa ei cu maximă seriozitate, fie că era vorba de muncă, crescut copii sau construit case, lucru pe care l-a şi făcut în cadrul primei sale acţiuni de voluntariat. O boală grea, depăşită cu bine, a făcut-o să reconsidere felul în care privea viaţa şi a decis că pe lângă lucrurile pe care vrea să le trăiască ca experienţe are nevoie şi să ştie că face lucruri care să conteze în vieţile altora.
Fiica mea ajuta voluntar echipa Ajungem MARI şi în 2018 mi-a dat curaj şi mie să mă înscriu. Am început activitatea destul de nesigură, neştiind dacă voi face faţă, dacă voi fi acceptată şi, mai ales, întrebându-mă dacă va fi cineva care chiar să aibă nevoie de mine. Sunt aproape 6 ani de atunci şi eu tot aici sunt, deci am primit rapid toate răspunsurile de care aveam nevoie.
Iuliana crede că voluntariatul e o chestiune cu multiple valenţe. Faci bine, dar şi ţie îţi face foarte bine sentimentul că eşti de ajutor. Vorbeşte întotdeauna cu mare naturaleţe de toate lucrurile pe care le face cu copiii şi tinerii din sistemul de protecţie, ca şi cum ar fi lucruri de sine înţelese.
Copiii instituţionalizaţi au nevoie de prezenţa noastră în vieţile lor, să ştie că au oameni pe care se pot baza. Dar cred că cel mai mare impact asupra dezvoltării lor îl au consecvenţa, cuvântul respectat, exemplul personal, recunoaşterea greşelilor/puterea de a ierta şi calmul păstrat în situaţii neaşteptate.
Şi pentru că, în ciuda temerilor iniţiale, Iuliana a simţit rapid că poate să facă o mulţime de lucruri pentru copii şi îi place să fie atât de implicată nu a stat pe gânduri când a venit vremea să preia şi partea de coordonare a voluntarilor din Buzău. Nu ascunde că uneori lucrurile pot fi extrem de provocatoare, dar pasiunea şi dorinţa de a face bine cântăresc întotdeauna cu mult mai mult.
Cred că cel mai complicat lucru se dovedeşte mereu potrivirea timpului liber al voluntarilor cu programul copiilor pentru participarea la o activitate la care ai o zi şi o dată pe care nu le poţi schimba, luând în acelaşi timp în calcul şi prognoza meteo, acordul şefului de centru sau evenimentele legate de problemele de sănătate ale copiilor sau voluntarilor. Asta e cea mai mare provocare şi tare fericită sunt de fiecare dată când o duc la capăt.
Ca să reuşesc eu sunt cea care se pliază după programul oricui, fac echipă cu fiecare coleg în parte, înmulţesc vizitele la copii cu 5 dacă e cazul. Mă ofer prima să particip ştiind că nu mă lasă singură la nevoie. Am nişte colegi grozavi, cei mai tari. 😊
În aceşti 6 ani Iuliana Baciu Ersen a adunat o mulţime de poveşti impresionante cu şi despre copii şi este încântată să povestească oricând despre lucrurile pe care le trăieşte împreună cu ei. Şi mereu iese la suprafaţă bucuria pe care o resimte ea din fiecare întâlnire.
Ori de câte ori mă întreabă cineva de ce merg la copii am o poveste preferată pe care o spun. Erau deja 3 ani de când mergeam la una dintre căsuţe, având mereu acelaşi program: lunea, de la ora 16.00. Într-o zi, la plecare, o fetiţă îmi spune: „La revedere! Ne vedem mâine”. I-am răspuns mirată că a doua zi e marţi, iar noi ne vedem lunea, iar ea mi-a răspuns fără să clipească: „Da, dar eu vreau ca mâine să fie luni”. E un lucru atât de simplu, dar care spune atât de multe despre necesitatea şi importanţa prezenţii noastre în vieţile lor.
Nu o dată a fost întrebată dacă nu e prea mult, dacă voluntariatul nu-i ocupă prea mult timp sau nu îi consumă prea multă energie.
Pentru mine Ajungem MARI este răspunsul la ceva ce căutam la un moment dat în viaţa mea. Căutam să las o urmă a trecerii mele prin viaţă, să nu plec fără a şti cineva că am fost aici. Să-şi amintească un singur om măcar că am făcut un lucru bun.
Voluntariatul a fost ultimul pe lista mea de dorinţe, dar acum este cel care mi-a adus cea mai mare bucurie, împlinire şi mi-a dat un rost de a fi. Dacă cei care vor spune asta cândva sunt copiii sau dacă voi reuşi să schimb în bine viaţa unuia dintre ei ajutându-l să-şi aleagă drumul atunci am găsit răspuns la căutare.