Violeta Bahaciu, voluntar Ajungem MARI București: ,,Lucrul cu copiii din centrele de plasament este energizant, dar în același timp sunt foarte multe probleme și momente de tristețe. Tocmai de aceea este nevoie de un efort suplimentar și de perseverență pe o perioadă mai lungă de timp astfel încât copiii să aibă rezultate și tu să ai o contribuție în dezvoltarea lor.“
Violeta este de câteva luni voluntar #AjungemMARI, dar a înțeles imediat cât de importantă este responsabilitatea în activitățile pe care le desfășoară cu copiii din centrele de plasament. Și-a dorit de foarte mult timp să lucreze cu cei mici, iar programul de voluntariat Ajungem MARI i-a oferit șansă să își descopere noi pasiuni. Pe lângă activitățile din centru, Violeta merge cu copiii la cursuri de dans, teatru sau la film. Tot pentru copiii din centre Violeta a alergat la Bucharest Marathon și a reușit să strângă din donații peste 2.500 de lei, bani care vor fi folosiți pentru terapia micuților.
Eşti voluntar Ajungem MARI din această primăvara. De ce ai ales să faci voluntariat pentru copiii din centrele de plasament?
Din luna iulie am început să merg la copii, la un centru din sectorul 1 al Capitalei. Am auzit de Ajungem MARI de pe Facebook, mi-au apărut informații despre acest program și îmi doream de foarte mult timp să fac activități cu copiii. Pur și simplu m-a atras, nici nu pot să zic exact cum a fost. A fost empatie.
Cum este lucrul cu copiii din centre? Care este sentimentul pe care îl ai de fiecare dată când mergi la ei?
Care sunt activitățile pe care le faci împreună cu copiii din centre?
După orele de dans, cursurile de teatru sau orele petrecute la film, ce reacții vezi din partea copiilor? Cum se schimbă, cum se manifestă?
Și sentimentul tău care este? Cum este Violeta după o întâlnire cu copiii?
Sunt schimbări în comportamentul copiilor? Care sunt lucrurile pe care le-ai sesizat de când ai început să faci voluntariat pentru Ajungem MARI?
Eu merg la un centru din sectorul 1 al Capitalei, sunt mulți băieți acolo, iar vârstele sunt foarte variate, copii de 7 ani, dar și adolescenți. Aș zice că cei mai mici sunt mai drăgăstoși, au nevoie de afecțiune și atunci reacționează. Cei mai mari ajung să fie mai vorbăreți cu tine. Este adevărat că și eu sunt un voluntar la început de drum, dar ușor, ușor construim împreună.
Te-ai înscris la Bucharest Marathon și ai alergat pentru Ajungem MARI. Ți-ai făcut cont pe platforma Galantom și ai mobilizat oamenii să doneze. Ce te-a motivat pe tine să faci acest gest?
Este pentru a doua oară când particip la maraton, am fost și la maratonul organizat în luna mai. A fost o provocare pentru mine. Eu alerg cam vreo 5 kilometri, de menținere, dar am prieteni care aleargă la astfel de evenimente și îmi tot ziceau: dar nu mergi și tu, dar nu mergi?!?! Așa am văzut că Ajungem MARI are campanie și caută fundraiser, a fost o sclipire și am spus că vreau să alerg 10 kilometri pentru Ajungem MARI. Prima data a fost în luna mai, iar de această dată mi-am propus să strâng și mai mulți bani. Și am reușit! 🙂
Cum a fost cu strângerea de fonduri? Cum ai reușit să îi mobilizezi pe oameni?
Acum a fost un target de o mie de lei. La început m-am gândit că nu o să reușesc să strâng eu aceiași bani ca prima dată, dar chiar am reușit să strâng mai mulți bani. Am strâns 2.500 de lei.
Cum a fost să îi convingi pe oameni să doneze, să susțină cauza?
Nu mi s-a părut greu, important este să ai postări constante și să găsești o poveste sau un cârlig pe care să îți construiești povești. De exemplu, prima dată când am fost fundraiser, pentru că alergam pentru prima dată 10 km în viața mea, m-am legat de lucrul acesta. Am informat în permanență oamenii, postam de fiecare dată când mă antrenam și construiam în acest fel o poveste. De data aceasta a fost vorba despre terapia copiilor din centrele de plasament. Mie îmi place foarte mult ,,De veghe în lanul de secară” de Salinger și m-am legat de asta. Cu povești și exemple concrete este imposibil să nu ai impact. Eu am avut reacții de cinci, opt donaţii într-o zi.