Ajungem MARI Buzau

Voluntari care inspiră – Roxana Ioniță

Toți voluntarii noștri vor să ajute și sunt motivați de misiunea Ajungem MARI, de a le oferi copiilor și tinerilor în primul rând sprijin și încurajare. Roxana este un voluntar care face mai mult decât atât: le este bună prietenă și mentor.

De când ești voluntar? Ce te-a convins să intri în program?

Este prima dată când sunt voluntar. M-am înscris în program pentru că iubesc foarte mult copiii și mi-aș dori să nu mai existe copii triști sau neajutorați. Aș vrea să vadă că au multe posibilități în viață, că întotdeauna există opțiuni, că niciodată nu există “nu pot”.

Cât de importante au fost pentru tine training-urile pe care voluntarii le fac înainte de a intra în program? În ce fel te-au ajutat?

Au fost importante deoarece am realizat cât de multe poți învăța prin joacă și cât de instructive și educative sunt joculețele în echipa.

Cum a fost prima ta zi în centrul de plasament? De ce ți-a fost cel mai teama? Cât de diferită a fost experiența față de ceea ce ți-ai imaginat?

Mi-a fost teamă de respingere, teamă ca nu cumva copiii să refuze să participe la activități.

Ce activități faci cu copiii? Poți descrie în câteva cuvinte cum arată o zi la centru?

Sunt arondată unui apartament de adolescenți, toți băieți. Activitățile pe care încerc să le fac cu ei variază foare mult de la o săptămână la alta. Am jucat fotbal, am jucat cărți, am ieșit în oraș, să descoperim atracții turistice, jucăm jocuri psihologice. Pe mine cel mai mult mă bucură că am comunicat deschis și am creat punți de prietenie.

Ce ai învățat tu de la copii?

Am învățat că “unde-s doi puterea crește”. Am fost uimită de cât de bine se înțeleg, cât de multe știu să facă, ce atitudine au unii față de alții.

Ce ai învățat de la ceilalți voluntari?

Am învățat multe jocuri noi și alte strategii de abordare.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le ai ca voluntar?

Cea mai mare satisfacție este când ajung la ei și îi văd entuziasmați, îmi povestesc ce au făcut de când nu ne-am văzut, apoi mă întreabă „astăzi ce facem?”

Cum te poate schimba experiența voluntariatului?

Este cel mai important lucru, să dăruiești neașteptând ceva în schimb. Te schimbi fără să-ți dai seama și, văzându-i pe copii cât sunt de optimiști, îți dai seama câtă putere zace în fiecare dintre noi.

Care a fost, pînă acum, cel mai greu moment prin care ai trecut? Ce te-a motivat să continui?

Din fericire nu am întâmpinat momente prea dificile.
Poate ziua în care am găsit acasă numai 2 băieți, iar ei erau atât de toropiți de căldură că nu doreau să facă nimic. Aș zice că aceea ar putea să fi fost cea mai grea zi de până acum. Dar am stat și am povestit puțin, am făcut un plan pentru data următoare și așa am profitat și de ziua aceea.  

Care e cea mai frumoasă amintire ca voluntar la Ajungem Mari?

Cea mai frumoasă amintire este ieșirea în Drăgaica. Aveam emoții foarte mari (deși nu voiam să se vadă), pentru că nu mai ieșisem niciodată cu ei. Nu știam dacă nu cumva o sa-i pierd în mulțime. Din fericire, s-au comportat exemplar și am fost tare mândră de ei.

Cum convingi pe cineva să devină voluntar la Ajungem Mari?

Povestind din experiența mea și punând accent pe sentimentul extraordinar de împlinire pe care-l am la sfârșitul zilei de voluntariat.

To Top