Sergiu, tânărul care a luptat cu furia adusă de traume şi a transformat-o în artă: „Când pictez simt o pace interioară, mă relaxează şi îmi dă voie să fac lucrurile aşa cum e starea mea din acel moment.”

Sergiu este unul din tinerii extrem de talentaţi ale cărui lucrări au fost foarte disputate la cea mai recentă licitaţie caritabilă de artă Ajungem MARI. Are 18 ani şi şi-a descoperit pasiunea pentru desen încă de acum 14 ani.

Aveam 4 ani când am început să desenez şi îmi plăcea foarte mult. Aveam nişte cărticele micuţe, aduse de diverşi sponsori, cu animale şi tot felul de alte lucruri, iar eu eram foarte atent să nu depăşesc conturul şi să fac şi eu la fel de bine.

În clasa I i-a venit şi confirmarea talentului.

Aveam 6 ani şi am făcut un desen cu un fluture şi un om – bine, fluturele era mai mare decât omul – dar domnul profesor, când l-a văzut, mi-a spus că am talent, iar de atunci am început să desenez constant.

A descoperit însă că pictura este mult mai apropiată de sufletul lui.

Uneori e stresant pentru mine să desenez. Depinde foarte mult de dispoziţia mea, de tema pe care am primit-o de făcut. Dacă nu o simt, mi se pare foarte greu, stresant. La pictură e cu totul altceva: şi dacă faci o greşeală poţi veni imediat peste, poţi să remediezi şi spui că aşa a vrut artistul. 😊

Când pictez simt o pace interioară, mă relaxează şi îmi dă voie să fac lucrurile aşa cum e starea mea din acel moment. Uite, dacă m-ai pune acum să pictez ceva, la cum e mintea mea în perioada asta, aş picta o mare cu furtună şi fulgere.

Sergiu a văzut şi trăit multe în cei 18 ani de viaţă. Şi-a văzut mama aproape ucisă în bătaie, şi-a văzut tatăl condamnat la mulţi ani de închisoare, a trăit o perioadă pe străzi, aşa că despre momentul în care mama a decis să îl ducă în sistemul de protecţie spune că a fost cea mai bună decizie pe care a luat-o vreodată. Aici a găsit nu doar un acoperiş, mâncare şi lucruri esenţiale pentru viaţă, dar şi şansa la o altă viaţă.

Eu nici nu ştiam că există un liceu de arte aici, în oraş, dar în clasa a V-a am avut un profesor foarte bun care a văzut cum desenez, a început să mă înveţe câteva lucruri şi mi-a spus că ar trebui să dau la acest liceu. Mi-a spus cum trebuie să mă pregătesc şi aşa am decis să încep să fac meditaţii pentru asta.

Un an şi jumătate s-a pregătit pentru admiterea la Secţia de Arte Plastice, însă când a mers acolo, în săptămâna de pregătire de dinaintea examenului, i-a plăcut mai mult atmosfera de la Secţia de Arhitectură şi a decis să schimbe opţiunea.

Când i-am spus doamnei cu care făceam meditaţii s-a supărat pe mine, a zis că ea nu m-a pregătit pentru asta şi că risc să ratez admiterea. Am ajuns acasă şi am început să mă rog. În timp ce mă rugam am auzit un glas în mintea mea, care îmi spunea că o să intru la liceu cu 10, la ambele probe. Şi aşa a fost, am intrat printre primii. Admiterea mie mi s-a părut uşoară în sine, dar emoţional mi s-a părut foarte, foarte grea.

Sergiu are o experienţă aparte cu credinţa şi spune că Dumnezeu este cel care l-a ajutat să se schimbe după anii grei pe care i-a avut de dus.

Eram o persoană foarte violentă, foarte rea. Aveam probleme multe cu mânia după ce am văzut-o pe mama pe jos, în baltă de sânge, când am crezut că a murit. Toate lucrurile pe care le-am trăit în anii aceia m-au făcut să urăsc oamenii, iar la şcoală eram catalogat drept cel mai rău copil. Nu voia nimeni să stea cu mine în afară de cei care voiau să îi apăr. A fost o perioadă foarte grea pentru mine.

Dar Dumnezeu m-a ajutat să mă schimb. El mi-a dat sprijinul şi ajutorul de care aveam nevoie, toată puterea. El a trimis-o pe Roxana (n.r.: voluntar Ajungem MARI) în viaţa mea şi astfel m-a ajutat să mă schimb. Eu îmi doream din toată inima să mă schimb, dar orice făceam, nu puteam. Nervii mei erau mai puternici decât dorinţa mea de schimbare.

Sergiu, după ce a ajuns în sistemul de protecţie
Sergiu, după ce a ajuns în sistemul de protecţie

Dar oamenii din jurul său au contat şi au ajutat. Au fost acolo să-l asculte şi să-l sprijine astfel încât să facă pace cu alţii, dar mai ales cu el.

Dacă pe mama nu am condamnat-o niciodată, am înţeles tot ce a făcut, cu tata a fost cu totul altă poveste. Pe el l-am văzut multă vreme ca pe un erou, un model, iar după ce a intrat la închisoare totul s-a schimbat. Atâţia ani eu nu am putut să-l iert, iar asta mă măcina. Ştiam că trebuie să-l iert, că trebuie să vorbesc cu el pentru că fraţii mei s-au dus de tot la el şi doar aşa puteam să mai vorbesc cu ei, să îi vizitez, dar nu puteam.

Dar am fost recent într-o tabără organizată tot de o asociaţie care ajută copiii din centrele de plasament şi a fost atât de fain. A fost greu, dar frumos. Iar într-o seară, fix în seara de Crăciun, m-am pus să mă rog şi am vrut să mă rog pentru el. I-am zis lui Dumnezeu că eu nu vreau şi nu pot să îl iert şi nu ştiu ce mi-a făcut, dar în seara aia am primit puterea să îl iert. Şi de atunci l-am iertat, ne-am împăcat, vorbim, mă mai duc în vizită.

Şi nu doar asta s-a schimbat de atunci în viaţa lui Sergiu.

Simt că am primit mai multă dragoste pentru el şi pentru persoanele din jurul meu.

Iar tânărul nostru nu doar că este plin de dragoste, ci şi de generozitate. Nu o dată a ales să facă cadou picturi valoroase pe care ar fi putut să le vândă.

Îmi place să le dăruiesc oamenilor lucrările mele atunci când văd că le apreciază. Le dau, în felul acesta, şi o bucată din mine.

Tot bucuria de a face lucruri pentru oameni l-a pus acum într-o dilemă legată de viitorul său.

Pe de o parte, vreau să continui pe partea asta de arhitectură. Pe de altă parte, nu mă văd stând la calculator în fiecare zi. Eu iubesc foarte mult copiii şi îmi doresc foarte mult să lucrez cu ei. Fac asta deja la biserica la care merg: le citesc din Biblie, îi învăţ, fac jocuri cu ei şi îmi place foarte mult. Îmi doresc să fac o fundaţie, aşa cum este Ajungem MARI şi să schimb şi eu ceva în centrele de plasament şi de aceea mă gândesc şi la Facultatea de Asistenţă Socială.

Între timp, Sergiu ştie că e important să-şi vadă de şcoală şi se pregăteşte şi pentru viaţa pe cont propriu. Câştigă bani din tablourile minunate pe care le pictează, dar lucrează şi ca frizer, căci e la fel de îndemânatic şi cu foarfeca, ca şi cu pensula.

Ajungem Mari logo

AJUNGEM MARI

Str. Henri Coandă, Nr. 15, sector 1, București

Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor: nr. 503/A/2013

office@ajungemmari.ro

DONEAZĂ

Asociația Lindenfeld

Cont: RO10 BACX 0000 0012 8851 7000

CIF: 32059804