Roxana are 33 de ani și este unul dintre cei mai experimentați voluntari ai noștri, ea făcând parte din familia Ajungem MARI de aproape 3 ani.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Entuziasmul copiilor prezenţi la fiecare revedere și progresele pe plan educativ, dar și personal, mă motivează să mă implic în acest program.
Totodată simt că, împreună cu ceilalți voluntari, reușim să-i pregătim pentru o viață independentă, oferindu-le șansa de a intra în contact cu realitatea lumii exterioare. Gândul că astfel au posibilitatea de a ocoli ispitele și capcanele vieții, precum și faptul că vor putea deveni niște adulți responsabili, îmi menține vie dorința de a continua această nobilă activitate.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Aproape 3 ani minunați au trecut de la prima mea zi în calitate de voluntar Ajungem MARI!
Am pășit timidă în incinta centrului de plasament, împreuna cu 3 colegi voluntari, cu niște emoții de nedescris, de parcă urma să susțin examenul vieții mele. Au urmat prezentările copii – voluntari într-un cadru haotic, aș spune… îmi amintesc că cei mici săreau pe mobilierul din cameră, alții vorbeau tare cât să îi acopere pe ceilalți, iar alții ne-au ținut strâns de mâini toată întâlnirea.
Sincer, prima întrebare care mi-a apărut în căpșor a fost: “Oare de ce am ales să vin aici?! Vaaai, și i-am determinat și pe ceilalți trei voluntari să intre în această acțiune. Însă la scurt timp am găsit răspuns pentru această întrebare…. am ales să merg pentru că am o frumoasă misiune de realizat.
Am fost profund impresionată de nevoia acelor copilași de a primi atenție și afecțiune. Strânsul de mână, faptul că vorbeau unii peste alții și că își exersau abilitățile sportive în jurul nostru au scos în evidență dorința lor de a-i remarca, de a ne acapara toată atenția.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Prima acțiune de voluntariat a constat în ajutorul la efectuarea temelor. Inițial mi-a fost teamă că poate nu explic pe înțelesul lor, neavând o pregătire didactică sau poate nu reușesc să le mențin interesul, iar gândul le va zbura la joacă. Reținerile sau temerile au dispărut de la sine pe măsură ce am realizat că erau dispuși să facă orice fel de activități doar să petrecem timp împreună. Să aibă parte de toată atenția mea, chiar și pentru câteva ore, am simțit că ne susținem reciproc.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Aș caracteriza voluntariatul ca fiind doza necesară de energie, inocență, optimism și speranță, un carusel de sentimente care dă culoare chiar și zilelor posomorâte. Simt că această activitate mă teleportează săptămânal în lumea magică a copiilor.
Analizându-le poveștile de viață mi-am dat seama că nu trebuie să mă mai consum pentru problemuțele cotidiene, ci să le înfrunt cu zâmbetul pe buze și, totodată, simt că îmi prețuiesc și mai mult familia.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Cea mare mare reușită și bucurie a mea a fost îndeplinirea angajamentului asumat mutual. Cu răbdare și pași mici am găsit metode de a îndrepta comportamentul violent al unui copil și de a-l ajuta să-și gestioneze furia. Am găsit calea către suflețelul lui și azi ne bucurăm de o relație specială. Performanța excepțională a micii noastre artiste de a obține nota 10 la ambele probe de aptitudini ale admiterii la liceul de arte – secția arhitectură reprezintă cea mai mare reușită a echipei mele de voluntari – “Ajungem MARI la Codlea”. Reușita s-a datorat talentul ei nativ, dar și suportului primit din partea asociației prin participarea la cursuri vocaționale și oferirea materialelor necesare desenului.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Îmi e greu să aleg un moment, sufletul fiindu-mi constant alimentat cu bucurii. Amintirea zilei în care S. mi-a oferit o felicitare și o floare pentru a-mi mulțumi pentru toată susținerea pe care i-o ofer și pentru prezența mea constantă în viața lui va rămâne mereu în sufletul meu.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Am senzația că dorința de a schimba lumea acestor copii mă ajută să depășesc orice obstacol.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Aud constant în jurul meu cuvinte de apreciere și de laudă cu privire la implicarea mea în această activitate, dar și scuze, precum “nu am timp sau eu nu aș putea face așa ceva deoarece tristețea acelor copii m-ar copleși”. Dacă inima înclină spre acest program de voluntariat, nu ezitați să le dați o șansă și să investiți timp în educația copiilor din centrele de plasamant. Ei vor avea parte de îndrumare și afecțiune, iar voi, de adevărate lecții de viață.
Ai participat la grupurile de suport? Ce ai rezolvat/lămurit în timpul întâlnirilor cu psihologul?
Încă nu am participat la grupurile de suport, dar când voi avea nevoie de îndrumări, cu siguranță voi apela la acestea.
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem MARI?
Simt că sunteți alături de noi la tot pasul și orice nelămurire se clarifică după o discuție. Am înțeles ce atitudine trebuie să adopt în calitate de voluntar, cum să gestionez relația cu copilașii, dar și cu personalul centrului de plasament. Emilia este prezentă în viața noastră, a voluntarilor brașoveni, cu cele mai potrivite sfaturi și îndrumări.
Mai vrei sa ne transmiți ceva?
Să nu vă pierdeți motivația și energia și să continuați să aduceți magie în viața tuturor copiilor institutionalizati.