Iulia are 48 de ani şi este o voluntară foarte implicată. De 1 an de zile s-a alăturat echipei noastre de voluntari. Deşi tranziţia bruscă în mediul online a ridicat multe semne de întrebare, Iulia s-a ambiţionat şi a reuşit să creeze o legătură foarte strânsă cu tinerele cu care a lucrat. Odată cu venirea verii rodul muncii şi dedicării ei a fost răsplătit prin reuşita de a le cunoaşte personal pe fete şi de a petrece o zi alături de acestea. Suntem foarte bucuroşi că avem în echipa noastră un om atât de implicat, optimist şi iubitor de viaţă.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Mi-am dorit să ajut copii mai puțin favorizați, să le ofer puțin din cunoștințele mele și să învăț de la ei.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Prima întâlnire s-a desfășurat online, am avut emoții și eu și fetele, dar am reușit destul de repede să creăm o legătură care se păstrează și acum.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Am avut o mică reținere în ceea ce privește modul în care voi interacționa cu fetele de la apartamentul la care sunt voluntară, dar temerile mele s-au risipit după primul Zoom pe care l-am avut, întâlnirea decurgând foarte liber și fetele fiind dornice să comunicăm.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Faptul că pot oferi din cunoștințele mele, din timpul meu, din experința mea unor copii care sunt dornici să primească aceste lucruri îmi oferă un moment de liniște sufletească și împlinire. Nu știu dacă m-a schimbat, dar sigur mi-a oferit niște experiențe pe care nu cred că le-aș fi putut trăi altfel și m-a învățat să apreciez mai mult ceea ce am și ceea ce sunt.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Legătura pe care am creat-o cu Amalia, o puștoaică de clasa a 12-a cu care am început să colaborez în clasa a 11-a și care mi-a demonstrat că acolo unde există voință și dorința de a-ţi depăși condiția, totul este posibil.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Când m-am văzut prima oară cu fetele la apartament și au sărit în brațele mele.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Au fost momente în care nu aveau chef de lucru și atunci am găsit diverse filmulețe la care ne-am uitat împreună și am învățat lucruri noi .
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Să pornească pe acest drum căci satisfacțiile vor fi mult mai mari decât greutățile pe care le vor întâmpina.
Ai participat la grupurile de suport? Ce ai rezolvat/lămurit în timpul întâlnirilor cu psihologul?
Am participat și am învățat ce înseamnă trauma, cum este ea simțită de copii și ce trebuie să facem pentru a le ușura comunicarea cu noi.
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem MARI?
Am comunicat foarte bine și orice probleme am întâmpinat le-am rezolvat împreună repede și eficient.
Mai vrei să ne transmiti ceva?
Cred că voluntariatul va face parte din viața mea de acum înainte. Colegii de la Ajungem MARI, copiii cu care lucrez și doamnele referent de la apartament au devenit ca o familie pentru mine. Iar în familie ne place să petrecem timpul împreună.