Portret de voluntar – Iulia Cătălina Vuerich – Ajungem MARI Suceava

Iulia Cătălina Vuerich are 46 de ani și este voluntar Ajungem MARI de 4 ani pentru copiii din Suceava. Fiind alături de copii de mult timp, este un sprijin important pentru ei. I-a ajutat la teme, a organizat ieșiri și activități de neuitat pentru ei.

 

 

Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem Mari?

Până nu experimentezi activitatea de voluntariat, nu ai de unde să știi cum este, cum te simți. După fiecare vizită la copii simt că am câștigat timp, că acele ore petrecute cu ei nu sunt ore pierdute, ci sunt ore câștigate. Simt că undeva, cândva, acele ore se vor contabiliza și ți se vor dărui exact atunci când vei avea mai mare nevoie de ele. Știu că sună fantasmagonic, dar pur și simplu simți că ți se dăruiește ceva foarte valoros

 

Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?

Prima zi din viața de voluntar a fost una cu un mare impact emoțional. Nu știam la ce să mă aștept. Copiii, la început curioși să vadă cine suntem și cum arătăm noi, voluntarii, au venit, au pus întrebări, au răspuns întrebărilor noastre, după care au dispărut. Subit. Am crezut că nu ne plac pe noi, voluntarii, că nu facem ceva bine. Ei de fapt s-au dus în camere să ne prezinte niște creații de-ale lor. Am crezut că au plecat de tot, dar nu a fost așa. Am răsuflat ușurați când s-au întors și ne-am continuat activitățile.

Cel mai mult m-a impresionat evoluția unuia dintre băieții din centru. Avea vreo 10 ani. Era unul dintre cei mai rebeli copii. De multe ori doamnele supraveghetoare nu voiau să-l lase în oraș cu noi pentru că era greu de convins să respecte reguli și să asculte de voluntari. Era mereu imprevizibil în reacții. Personal Nu am vrut să ascult de astfel de catalogări și am încercat să-l implic pe acel copil în toate activitățile și am cerut să ne însoțească în absolut toate ieșirile. L-am lăudat de fiecare dată când avea idei bune sau când făcea chiar și cea mai mică activitate (chiar si un simplu desen cu creta pe asfalt). A fost atât de uimit că este lăudat și chiar ne-a mărturisit că nimeni niciodată nu l-a lăudat pentru ceva. Încet, încet a început să prindă aripi și s-a schimbat extrem de mult. În bine. După 4 ani de voluntariat pot spune că este cea mai frumoasă evoluție a unui copil.

 

Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem Mari? Cum s-au rezolvat?

Singura temere a fost aceea că nu voi ști să ajung la inima copiilor. Rețineri nu am avut absolut deloc pentru că întotdeauna am considerat că dacă ești deschis cu copiii și încerci să le explici pe înțelesul lor, aceștia sunt capabili de transformări magice, sunt capabili să evolueze și să crească frumos.

 

Cum te ajută pe tine voluntariatul?

Așa cum am mai spus, cred că noi voluntarii suntem cei câștigați din experiența cu copiii. De fapt eu merg pe principiul că întotdeauna este câștigat cel ce dăruiește, nu cel care primește. Sau cel puțin este mult mai câștigat decât cel care primește ceva în dar. Să vezi bucuria unui copil care a petrecut 2 ore la teatru sau desenând cu creta pe asfalt, acțiuni pe care nu le-a făcut niciodată, sau poate le-a facut extrem de rar, această bucurie a lor este neprețuită. Ei sunt foarte sinceri în exprimarea sentimentelor și a emoțiilor. Copiii nu fac nimic doar la modul declarativ, pentru ca așa e bine sau că dă bine. Astfel, după fiecare întâlnire cu copiii simți că ai mai pus o cărămidă la construcția unui om frumos de mâine. Te face să simți ești grădinarul care toarnă apă la rădăcina unei flori. Iar fără apă, o floare nu poate crește frumos.

 

 Cum simți că te-a schimbat voluntariatul?

Aceasta este o întrebare foarte frumoasă. Voluntariatul ar trebui încurajat și promovat în școli, de la varste fragede. Copiii trebuie învățați de mici că trebuie să facă acțiuni de voluntariat pentru ca ii ajuta sa fie mai buni, ii ajuta sa fie mai responsabili. Personal, voluntariatul m-a ajutat sa devin cea mai buna versiune a mea pentru ca, atunci cand am pasit pragul centrului de plasament, am inteles ca la un moment dat pot deveni un reper pentru copii, pot deveni un model. Ori o astfel de actiune nu poate fi decat o mare responsabilitate. Un copil caruia ii lipseste apropierea unui adult care sa-l calauzeasca in viata, va cauta un model dupa care sa se ghideze in persoana unui voluntar, daca el va considera ca vrea sa devina ca acesta. Deci, simplu spus, voluntariatul inchide un cerc. Nu poti trai frumos daca nu daruiesti din pasiunea ta, din cunostintele tale, din iubirea ta si cel mai pretios, din timpul tau, unor suflete care nu pot sa-ti returneze nimic material. Aceste suflete pot doar sa te implineasca spiritual, sa te faca sa intelegi ca lucrurile materiale sunt doar lucruri. Amintirile si timpul petrecut cu oamenii sunt chestiuni mult mai valoroase decat orice alt obiect sau lucru pe care se poate asterne praful.

 

Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?

Consider ca cea mai mare reusita a mea a fost atunci cand am decis sa o implic si pe fiica mea in actiunea de voluntariat. Dupa 2 module de voluntariat mi-am dat seama ca micutii din centru nu au un model de familie in viata lor, nu au un model de relatie mama-fiica. Atunci am vorbit cu fiica mea, care avea atunci vreo 18 ani, sa mi se alature. S-a dovedit a fi cea mai buna decizie pe care am putut sa o iau. In scurt timp copiii au ajuns sa o adore pe fiica mea si nu concepeau ca ea sa nu mai poata veni la ei. Erau fascinati de legatura dintre noi doua si ma intreaba si acum cand mai poate veni la ei. Acum fiica mea e studenta la medicina, si va pleca din oras pe durata studiilor, dar profita de fiecare ocazie sa treaca pe la ei, macar sa-i salute.

 

Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?

Era prin octombrie 2020. Imediat dupa crancena izolare a tuturor si inca in plina pandemie. Impreuna cu 3 voluntari am facut o excursie cu 12 copii de la centru pe Muntele Ceahlau. Era prima intalnire dupa 6 luni de izolare, 6 luni in care nu ne vazusem deloc cu copiii. Pe tot parcursul traseului am incercat sa vorbesc cu toti copiii, pe rand. La un moment dat vorbeam cu o fetita de 12 ani si am intrebat-o cum s-a obisnuit cu izolarea, cu scoala online, masurile de protectie, cu purtarea mastilor. Raspunsul ei m-a lasat fara cuvinte vreo 10 minute. “Eu m-am obisnuit cu toate. Trebuia sa ne obisnuim. Cu un singur lucru nu m-am putut obisnui, nici eu, nici ceilalti copii din centru. Nu m-am putut obisnui cu absenta ta, a voastra, a voluntarilor. Ne-a fost foarte greu fara voi. Ne e dor de timpul petrecut impreuna.”. Acesta e momentul care imi va ramane pentru toata viata adanc intiparit in suflet. Atunci am realizat cat de mult contam, noi voluntarii, in viata copiilor din centrul de plasament. Mai mult decat ne putem imagina. Tocmai de aceea voi continua sa fiu voluntar cat mai mult timp posibil.

 

Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?

In 4 ani de voluntariat nu am avut momente dificile. Chiar nimic din ce s-a intamplat nu pot cataloga ca fiind dificil. Chiar daca nu am intampinat momente dificile in intalnirile mele cu copii, pot spune ca o buna comunicare poate sparge toate barierele si poate rezolva multe probleme. Orice problema se poate rezolva daca exista intelegere, incredere si sinceritate.

 

Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?

Alta intrebare frumoasa. Le-as spune ca ar fi trebuit sa inceapa de ieri, de acum un an, dar e bine ca s-au hotarat acum. Le-as spune ca nu esti si nu vei deveni un om complet daca nu intinzi o mana catre cel care are nevoie de o vorba buna, de un sfat, de o imbratisare. Le-as spune ca nu devii un OM cu adevarat daca nu daruiesti fara sa astepti ceva la schimb.

 

Alte ganduri pe care vrei sa ni le transmiti?

Va iubesc si va rog sa continuati sa faceti ceea ce faceti atat de frumos! Daca simtiti vreodata ca nu mai puteti sau ca locul vostru nu e aici, printre copii, asigurati-va ca lasati pe cineva in locul vostru. Ca nu ramane un loc gol. Golul doare, iar copiii au destule goluri care trebuie umplute.

To Top