Ilinca are 33 de ani şi este o super voluntară Ajungem MARI. S-a alăturat echipei de voluntari acum 5 ani , în Bacău, iar acum este voluntar în Bucureşti. Ne-a declarat de mai multe ori că ea, la voluntariatul Ajungem MARI nu o să renunţe niciodată indiferent în ce localitate se mută. Este extrem de implicată şi atentă la nevoile copiilor cu care lucrează. Pentru “minunile ei mici” ea face orice este nevoie şi la orice oră, fără să stea pe gânduri. Suntem extrem de norocoase să avem o asemenea “minune mare”, cum îi place ei să îi numească pe voluntarii Ajungem MARI, alături de noi. Mulţumim, Ilinca, pentru toată dăruirea ta! Suntem norocoşi să te avem alături.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Ajutorul oferit copiilor. Mereu căutam să fac ceva în plus, nu doar să donez bani, haine, alimente. Ceva “fizic”. Un ajutor mai palpabil.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Ooo. Plină de emoţii. Aveam aşteptările setate undeva sub nivelul mării. Îmi imaginam că cei mici vor sta aliniaţi şi vor arunca cu pietre în mine (la figurat, poate şi puţin la propriu 😅) şi că nu mă vor accepta. A fost o zi în care am cunoscut copiii şi ne priveau ca pe nişte “profi”. Asta în Bacău. Acum mai bine de doi ani, prima zi de voluntariat aici, în Bucureşti, a fost şi ea plină de emoţii. Chiar dacă ştiam deja cu ce se mănâncă, aveam emoţii pentru că am fost repartizată la un apartament de adolescente şi nu eram chiar sigură că pot să mă descurc. Prima zi a fost “absentă”. Am stat cu referentele, fetele nu voiau să auda de voluntari. Doar au salutat şi au ieşit pe afară.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Sincer, am avut o grămadă de temeri: “Dacă nu mă acceptă?”; “Am destulă informaţie reţinută de la training?”; “Dacă nu merg planurile A, B,C?” S-au rezolvat în timp, când am conştientizat că pot să mă relaxez şi să improvizez foarte mult.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Voluntariatul m-a facut să descopăr că am foaaarte muuultă răbdare de fapt, lucru pe care eu consideram că îmi lipseşte.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Faptul că şi cu ajutorul meu, o fetiţă a intrat la liceu, în condiţiile în care atunci când am cunoscut-o, cu doi ani în urmă, era în abandon şcolar. Cu toate că eu consider că e meritul ei, nu al meu. :))
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Doamnee, dar sunt atât de muulte. Voi alege două: unul din Bacău şi unul din Bucureşti. Din Bacău: era o zi de-aia proastă, foarte obositoare la muncă şi mă gândeam în sinea mea să dau skip vizitei la copii, că nu eram în stare de nimic. Dar apoi m-am gândit mai bine că acei copii nu au nicio vină pentru ziua mea proastă, aşa că am mers. Şi mare mi-a fost surpriza că cei mici mă aşteptau cu flori, să mi le dăruiască pentru că sunt alături de ei. Le luaseră din spatele casei, că din faţă nu aveau voie. M-a pufnit plânsul instant de la emoţii.
Din Bucureşti, excursia cu Ana de la Braşov. Am fost două zile doar noi două. Şi ea a fost atât de încântată. Şi m-au emoţionat două fraze ale ei: că şi-ar fi dorit ca mama ei să fie ca mine şi că în zilele cele două nu a mai simţit deloc că e “copil din centru.” ❤
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Au fost şi ele destule. În general, atunci când te acomodezi cu copiii o bună perioadă, totul merge bine şi deodată te resping. Fix când nu te aştepţi. Am trecut peste cu ajutorul comunicării cu ei, sincer, despre ce ne dorim, dar şi cu mine însămi.
Ai participat la grupurile de suport? Ce ai rezolvat/lămurit în timpul întâlnirilor cu psihologul?
Da. La unul pentru coodonatorii de voluntari. M-a ajutat ENORM. am conştientizat că nu sunt doar eu cu anumite probleme. Şi că pot oricând să cer ajutor.
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem Mari?
Am învăţat să cer ajutor şi că şi eu sunt om, nu robot şi pot să mai clachez din când în când. Mulţumesc!
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Să o facă pentru că ACUM e momentul!