Delia Vicol are 18 ani şi este voluntară în echipa Ajungem MARI Neamţ de 2 ani. Delia este un model de implicare şi perseverenţă pentru mulţi dintre noi. În perioada pandemiei ea s-a adaptat restricţiilor şi a reuşit să le rămână alături copiilor în mediul online. De-a lungul timpului ea i-a însoţit pe copii în multe excursii şi drumeţii în aer liber, a organizat multe activităţi de echipă, joculeţe, este acolo să-i asculte pe copii şi să-i încurajeze când au nevoie, să povestească împreună despre ce se mai întâmplă în viaţa lor, să îi înveţe prin joacă şi distracţie.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Copiii! Iubesc oamenii, mai ales copiii! De aceea, doar gândul că mă pot afla în preajma lor e suficient.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
A fost o zi foarte emoționantă! Cel mai mult m-a impresionat deschiderea unor copii, mă așteptam să fie mult mai sfioşi și timizi.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Cea mai mare reținere a fost faptul că nu eram sigura că pot să contribui la dezvoltarea în bine a copiilor. Când am început voluntariatul aveam 16 ani și eram conștientă că am multe aspecte de schimbat/îmbunătățit la mine. Astfel, inevitabil, mă întrebam: “Cum aş putea să-i ajut dacă eu nu sunt îndeajuns de dezvoltată?”
Dar pe parcurs mi-am dat seama că ei au mai multă nevoie de timpul şi disponibilitatea mea decât de o vastă experiență.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
M-a făcut să fiu mai recunoscătoare cu ceea ce am și m-a ajutat să-mi dau seama ce carieră vreau să urmez, fapt pentru care am ales medicina. Iar un gând mai visător e să înființez și eu un ONG, nu știu ce cauză o să susțină, însă știu că e cea mai entuziasmantă dorință pe care o am.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Cea mai mare reușită a fost legătura pe care o am cu copiii. Îi simt foarte aproape de sufletul meu și mi-am dat seama că e ceva reciproc prin toate îmbrățișările și zâmbetele pe care mi le oferă.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Activitatea de Crăciun din 2019. Eu cu colega mea eram aprovizionate de la echipa Ajungem MARI cu materiale pentru ornamentele de Crăciun. Când am ajuns la centru toți copiii erau în spiritul Crăciunului, așa că începusem prin a împodobi bradul. După aceea ne-am așezat în jurul unei mese, am lucrat în echipă și, in final, au ieșit niște ornamente foarte frumoase și autentice. Spre final au urmat şi câteva jocuri în care ne-am distrat foarte mult.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
Da, am avut momente dificile, mai ales de când a început acestă pandemie. Întâlnirile online nu erau deloc preferate și am avut moment de dezamăgire. Pe moment n-am găsit soluții, dar mi-am dat seama că lucrurile nu se pot face cu forța, așa că am revenit la întâlnirile fizice în aer liber.
Ai participat la grupurile de suport? Ce ai rezolvat/lămurit în timpul întâlnirilor cu psihologul?
Da, am participat o singura dată, dar cred că atunci am avut cea mai mare nevoie. A fost în perioada stării de urgență, când toată lumea mea era dată peste cap. Acea întâlnire m-a ajutat să revin pe linia de echilibru.
Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem MARI?
Oamenii care fac parte din acest proiect sunt minunați! Chiar dacă nu reușesc să iau parte la ședințele de consiliere, găsesc săptămânal, în grupul de consiliere, cele mai magice şi motivante mesaje care îmi fac ziua mai bună și care îmi oferă încredere!
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Le-aş spune că e timpul să acționeze! Pentru că doar prin faptul că s-au gândit să ofere lucruri bune fără să aștepte ceva material în schimb îi face cei mai potriviți pentru așa ceva.