Portret de voluntar – Delia Vicol – Ajungem MARI Neamt

Delia Vicol are 18 ani si este voluntara in echipa Ajungem MARI Neamt de 2 ani. Delia este un model de implicare si perseverenta pentru multi dintre noi. In perioada pandemiei ea s-a adaptat restrictiilor si a reusit sa le ramana alaturi copiilor in mediul online. De-a lungul timpului ea i-a insotit pe copii in multe excursii si drumetii in aer liber, a organizat multe activitati de echipa, joculete, este acolo sa-i asculte copii si sa-i incurajeze cand au nevoie, sa povesteasca impreuna despre ce se mai intampla in viata lor, sa ii invete prin joaca si distractie. 

 

Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem Mari? 

Copiii! Iubesc oamenii, mai ales copiii! De aceea, doar gândul că mă pot afla in preajma lor e suficient! 

 

Cum a fost prima zi de voluntar?  Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?

A fost o zi foarte emoționantă! Cel mai mult m-a impresionat deschiderea unor copii, mă așteptam să fie mult mai sfiosi și timizi. 

 

Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem Mari? Cum s-au rezolvat? 

“Cea mai mare reținere a fost faptul că nu eram sigura că pot să contribui la dezvoltarea copiilor în bine. Când am început voluntariatul aveam 16 ani și eram conștientă că am multe aspecte de schimbat/îmbunătățit la mine, astfel, inevitabil, mă întrebam: Cum as putea sa-i ajut, dacă eu nu sunt îndeajuns de dezvoltată?

Dar, pe parcurs mi-am dat seama ca ei au mai multa nevoie de timpul si disponibilitatea mea decât de o vastă experiență. “

 

Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat? 

M-a făcut să fiu mai recunoscătoare cu ceea ce am și m-a ajutat să-mi dau seama ce cariera vreau să urmez, fapt pentru care am ales medicina. Iar un gând mai visător e să înființez și eu un ONG, nu știu ce cauza o să susțină, însă știu că e cel mai entuziasmanta dorința pe care o am! 

 

Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului

Cea mai mare reușită a fost legătura pe care o am cu copiii. Îi simt foarte aproape de sufletul meu și mi-am dat seama ca e ceva reciproc prin toate îmbrățișările și zâmbetele pe care mi le oferă. 

 

Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet? 

Activitatea de Crăciun din 2019. Eu cu colega mea eram aprovizionate de la echipa Ajungem Mari cu materiale pentru ornamentele de Crăciun. Când am ajuns la centru toți copiii erau in spiritul Crăciunului, așa că începusem prin a împodobi bradul. După aceea ne-am așezat in jurul unei mese, am lucrat in echipa și, in final, au ieșit niște ornamente foarte frumoase și autentice. Spre final au urmat si câteva jocuri in care ne-am distrat foarte mult! 

 

Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste? 

Da, am avut momente dificile, mai ales de când a început acestă pandemie. Întâlnirile online nu erau deloc preferate și am avut moment de dezamăgire. Pe moment n-am găsit soluții, dar mi-am dat seama că lucrurile nu se pot face cu forța, așa că am revenit la întâlnirile fizice in aer liber. 

 

 

Ai participat la grupurile de suport? Ce ai rezolvat/lămurit în timpul întâlnirilor cu psihologul?

Da, am participat o singura dată, dar cred ca atunci am avut cea mai mare nevoie. A fost in perioada stării de urgență, când toată lumea mea era data peste cap. Acea întâlnire m-a ajutat să revin pe linia de echilibru. 

 

Cum simți că te-a ajutat consilierea primită din partea specialiștilor Ajungem Mari?

Oamenii care fac parte din acest proiect sunt minunăți! Chiar dacă nu reușesc să iau parte la ședințele de consiliere, găsesc săptămânal, in grupul de consiliere, cele mai magice si motivante mesaje care îmi fac ziua mai bună și care îmi oferă încredere! 

 

Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul? 

Le-as spune că e timpul sa acționeze! Pentru că doar prin faptul că s-au gândit să ofere lucruri bune fără să aștepte ceva material in schimb îi face cei mai potriviți pentru așa ceva! 

To Top