Oana Ristea are 6 ani deja de când s-a alăturat echipei fabuloase de voluntari de la Buzău şi 5, de când a decis să şi coordoneze activitatea voluntarilor de aici. Biolog de profesie, este extrem de pasionată şi dedicată meseriei alese şi, în egală măsură, este implicată într-o multitudine de activităţi care au legătură cu educaţia copiilor şi tinerilor, în special în ceea ce priveşte mediul şi protejarea naturii. S-a implicat în activităţi de voluntariat de când se ştie.
Ai un sentiment extraordinar de împlinire pentru că voluntariatul nu este numai despre a dărui, ci este, în principal, despre ce primeşti.
Dorinţa de a face voluntariat în domeniul protecţiei copiilor a apărut legată de oportunitatea de a boteza un copil al unei asistente maternale. Atunci am luat contact cu acest domeniu şi cu aceşti copii minunaţi şi speciali. Mi-am dat seama că pot face mai mult pentru mai mulţi.
Aşa că, în momentul în care s-a deschis procesul de recrutare, Oana s-a înscris pe loc.
Prima întâlnire a fost plină de emoţii pentru noi… parcă era prima zi de şcoală. Am făcut echipă bună cu Liana, colega mea de serviciu, începând activitatea în cadrul unui centru de plasament, unde am lucrat cu o grupă de 15 băieţi, cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani. Au fost cu toţii minunaţi, ne-au primit cu bucuria specifică copiilor dornici de joacă, plimbări şi amintiri, iar anul petrecut alături de ei până la desfiinţarea centrului a fost greu, dar plin de satisfacţii. Când veneam la ei, ne aşteptau pe geam, iar plecarea se făcea tot în uralele lor. Nu am să uit niciodată imaginile acestea, iar legăturile create atunci cu băieţii noştri durează şi astăzi.
Oana consideră că cea mai mare provocare în activitatea de voluntariat la Ajungem MARI este legată de ea însăşi.
Chiar dacă în timp am căpătat experienţă în acest sens, cel mai mult mă tem să nu fiu extrem de impresionată de situaţia unui copil. De asemenea, este provocator atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi voluntari, să ai aşteptări şi să nu primeşti nimic vizibil. Lucrul acesta aduce, multor voluntari, dezamăgire, iar dacă nu îţi reaminteşti de ce eşti aici, asta poate duce la renunţare. Să lucrezi cu adolescenţi şi mai ales cu aceşti adolescenţi e, într-adevăr, provocator. Este important să nu uităm că, deşi uneori nu recunosc sau nu îţi arată, au nevoie disperată de noi.
Pentru Oana nu e o simplă întâmplare faptul că e parte din proiectul nostru de atâţia ani.
Aceşti copii şi adolescenţi au nevoie de noi, de comunitate, de vecini care să-i înţeleagă, de profesori care să nu-i trateze în mod diferit. Fiind alături de ei putem să le influenţăm puţin gândirea şi poate traiectoria în viaţă.
Fiecare zâmbet, îmbrăţişare, veselia din excursii, toate lucrurile acestea reprezintă un „mulţumesc” cât un ocean de iubire. Bucuria revederii este reciprocă şi ai parte de ea la fiecare întâlnire. Se adună atât de multe momente dragi!
Îmi aduc aminte de petrecerea de Crăciun pe care le-am organizat-o băieţilor în 2018 sau de petrecerea de anul trecut, care a fost nu doar frumoasă, dar cu adevărat de neuitat.
Şi sunt extrem de emoţionată ori de câte ori mă gândesc la reuşitele celor pe care i-am ajutat cu pregătirea la biologie, pentru Bacalaureat. Dintre toate nu am cum să nu pomenesc de un băiat din Botoşani, pe care l-am pregătit online, în pandemie. A luat 9.30 la Bac, la biologie şi l-am încurajat să se înscrie şi la facultate. Acum este student în anul 4 la Medicină veterinară Iaşi.
Mereu în activitate, mereu ocupată, Oana Ristea spune că dacă îţi doreşti cu adevărat, vei găsi mereu timp pentru ceea ce contează. Ştie câtă nevoie e de mai mulţi oameni ca ea şi colegii ei, care să fie sprijin pentru copiii din sistemul de protecţie, aşa că fiecare campanie de recrutare a voluntarilor vine cu mari emoţii şi pentru ea.
Programul Ajungem MARI este o rază de soare în viaţa copiilor şi tinerilor instituţionalizaţi. Poţi face fapte bune, dar acestea au nevoie şi de coordonare, de consiliere uneori şi de sprijin financiar. Asta oferă acest program: o mulţime de oportunităţi pentru copii.
Avem nevoie de voluntari, iar voluntariatul, aşa cum am mai zis, este nu numai despre a dărui ore din viaţa ta, ci şi despre bucuria pe care o primeşti, despre satisfacţii, chiar dacă pot fi mici la început şi despre prietenie. Eu am un grup de prietene, voluntare sau foste voluntare, cu care petrec timp frumos pentru că voluntarii Ajungem MARI sunt, cu siguranţă, oameni tare frumoşi.
Citeşte şi: 10 ani de fapte bune: Ştefana Bănică, coordonator de voluntari – Ajungem MARI