În România, istoria abandonului și a instituționalizării copiilor este o rană colectivă încă deschisă. Zeci de mii de copii au trecut prin orfelinate, crescând fără familie, fără iubire, fără protecție și fără sprijin emoțional. Acest trecut nu este doar o amintire dureroasă, ci o realitate care continuă să modeleze prezentul.
Muzeul Viu al Empatiei este un proiect pe termen lung prin care ne propunem să creăm un spațiu interactiv și emoțional care conectează publicul larg cu realitatea copiilor din sistemul de protecție, generând implicare și acțiune concretă. Muzeul Viu al Empatiei își propune să dezvăluie fețele invizibile ale abandonului: singurătatea, frica, furia, tristețea, dar și forța de a merge mai departe, nevoia de a fi iubit și capacitatea extraordinară de a renaște cu ajutorul comunității. Este un spațiu interactiv și emoțional care conectează publicul larg cu realitatea copiilor din sistemul de protecție, generând implicare și acțiune concretă prin vocile unor actori români care au acceptat să se pună în locul copiilor și să transmită mesajele pe care mulţi dintre aceştia nu îndrăznesc să le rostească singuri.
Povestea Georgianei în interpretarea actriţei Alina Chivulescu
Numele meu este Georgiana, am 21 de ani și aproape toată viaţa mea s-a desfășurat între pereţi care nu erau ai mei. În sistemul de protecție în care am ajuns fără să cer, fără să vreau. Doar pentru că lumea în care m-am născut nu a știut cum să mă ţină aproape.
Mama m-a născut la 18 ani. Pe mine şi pe sora mea geamănă. Mai avea deja un copil. Muncea de dimineaţa până seara. N-a mai avut timp şi pentru noi, așa că eram purtate pe la bunici sau pe la familii plătite să aibă grijă de noi. Până când tata… s-a speriat. Trei copii mici, el, singur. A sunat la Protecţia Copilului.
5 ani aveam atunci când am fost trimise într-un centru. Nu-mi amintesc nimic din acea perioadă. Poate că așa a fost mai bine. Poate că mintea mea a decis să șteargă ce-a fost prea greu de dus.
După 2 ani, eu și sora mea am fost duse într-o casă de tip familial. Acolo a fost pentru prima dată când cineva ne-a întrebat cum suntem. Cineva a avut grijă de noi. Ne-au fost alături doamne blânde și copii frumoși. Dar noi eram tot retrase. Ne ţineam de mână ca să nu ne pierdem cu totul.
La școală a fost şi mai greu. În prima zi, învăţătoarea le-a spus colegilor să aibă grijă de noi. A fost exact invers. Ne-au chinuit. Nu ne credea nimeni când spuneam ce ni se întâmplă. Ne simţeam mici, invizibile. Și totuși… în toată acea ceaţă, au început să apară luminile.
Voluntarii.
Oameni care veneau nu pentru un salariu, ci pentru că le păsa. Și asta se simţea. Mi-au schimbat viaţa. Unii mi-au fost sprijin la examene, alţii la teme, unii doar ne ţineau de vorbă și ne arătau că suntem văzute. Dar unul dintre ei ne-a luat pur şi simplu de mâini și ne-a tras, cu blândeţe, înspre lumină.
Ne-a încurajat să ne înscriem într-o trupă de teatru. N-am vrut. Dar nici nu voiam s-o dezamăgim. Și acolo, pe scenă, m-am descoperit. M-am văzut pentru prima oară. Nu cum mă vedeau alţii. Ci cum eram eu cu adevărat: sensibilă, vulnerabilă, dar puternică în felul meu. A fost ca și cum cineva mi-ar fi pus o oglindă în faţă şi nu e uşor să te priveşti în felul acesta.
Dar din acea oglindă m-am ridicat și am mers mai departe. Am luat Bacul. Am intrat la Facultatea de Teatru. Exact ce n-aș fi visat vreodată, dar a ajuns să-mi vibreze în inimă.
Nu vreau multe de la viaţă. Vreau să joc şi să trăiesc simplu, într-o casă la ţară, cu grădină, pisici, câini și liniște. Vreau doar să pot trăi frumos, cu sens. Și să dau mai departe ce am primit.
Voluntarilor Ajungem MARI… vă spun din inimă: Mulţumesc. M-aţi ţinut când nu mai puteam. M-aţi văzut când eram invizibilă. M-aţi ajutat să ajung mare. Și pentru asta, n-am cuvinte suficiente.
Iar tu, cel care m-ai ascultat până la capăt… vreau să ştii că uneori, o vorbă, o îmbrăţișare, o oră din timpul tău pot schimba viaţa unui copil. Așa cum s-a schimbat și a mea.
Lumea așteaptă un erou, noi, copiii din sistemul de protecție, așteptăm un prieten. Vrei să fii tu prietenul nostru? Devino voluntar Ajungem MARI! Intră pe ajungemmari.ro și înscrie-te în program.