Irina Tuţă Popescu s-a alăturat anul trecut echipei de voluntari din Bucureşti. Pasionată de călătorii, concerte şi evenimente sportive, Irina a simţit că a venit timpul să introducă în timpul liber şi voluntariatul, activitate pe care o mai făcuse în trecut cu multă plăcere.
Am mai făcut voluntariat la Crucea Roşie Română, timp de 2 ani, când eram în perioada liceului. Acolo aveam activităţi cu copii sau oameni în vârstă, dar şi acţiuni de prim-ajutor.
Îmi face plăcere să interacţionez cu oameni noi şi, dacă am capacitatea să îi ajut, cu atât mai bine. Îmi place să ştiu că, dacă am un impact în lume, poate fi într-o direcţie bună. Când e vorba de copii, cumva mî gândesc şi cât de norocoasă sunt că am fost binecuvântată cu mama, care mă susţine şi mă iubeşte necondiţionat şi îmi dau seama că, deşi nu pot compensa absenţa unui părinte, un pic de sprijin, fie el şi numai emoţional, poate ajuta.
Când un prieten i-a povestit despre Ajungem MARI şi i-a propus să se înscrie în campania de recrutare a voluntarilor, a avut o strângere de inimă gândindu-se că nu are prea mult contact cu copiii, în general şi că nu ştie cum se va descurca. A decis să treacă totuşi peste griji şi să vadă concret cum se desfăşoară lucrurile.
Îmi place că Ajungem MARI se axează mai mult pe emoţiile copiilor, nu numai pe necesităţile materiale. Şi din ce am vorbit cu copiii, cel mai mult le lipseşte, într-adevăr, sprijinul emoţional, comunicarea şi înţelegerea.
Ce mi se pare dificil este faptul că nu ştiu background-ul copiilor şi nu ştiu cum să le vorbesc astfel încât să nu ating diverse subiecte sensibile. Evit termeni, aparent banali, dar care pot trezi emoţii neplăcute, cuvinte ca „acasă”, „mama” sau „familie.” În ciuda rezervelor mele şi a faptului că am început voluntariatul cu ceva teamă de respingere, m-am simţit bine primită de fete încă din prima zi. Au fost foarte entuziasmate să ne cunoască, iar eu m-am ataşat rapid de ele.
Irina Tuţă Popescu a înţeles rapid că voluntariatul în sprijinul copiilor instituţionalizaţi nu aduce rezultate vizibile peste noapte, dar că fiecare vizită la ei pune o cărămidă la un viitor mai bun al lor.
Ne-am adaptat reciproc astfel încât să putem comunica uşor. Putem să glumim. Le spun când fac gesturi care mă deranjează sau când mă simt jignită şi au învăţat astfel să-mi respecte limitele. Realizează acum când spun sau fac ceva nepotrivit şi îşi cer scuze imediat. Am lucrat în ultimul an cu 8 fete cu vârste între 6 şi 15 ani, cu caractere diferite, însă am reuşit să mă înţeleg şi să comunic cu toate.
De fiecare dată copiii mă surprind, uneori cu gânduri frumoase, replici amuzante, dar uneori cu poveşti din trecutul lor, care sunt tulburătoare. La un moment dat, la un joc cu întrebări de cunoaştere, la întrebarea „Ce ai schimba în lume?” răspunsul unei fetiţe a fost: „Aş vrea ca oamenii să nu mai fie aşa răi.” M-am gândit imediat că, foarte probabil, acel copil a trecut prin momente destul de dificile, de care încă nu era totuşi pregătit să povestească.
Îmi pare rău că ajutorul meu este limitat şi nu pot face mai multe. Sunt copii speciali care merită mai mult decât putem noi oferi. Înţeleg însă cât de important este tot ceea ce facem noi, iar asta se vede în cele mai simple lucruri, în aparenţă, precum zilele în care merg la ei şi, de fiecare dată, mă aşteaptă la geam, iar când mă văd aleargă spre mine şi îmi sar în braţe.
Deşi a intrat cu emoţii în proiectul nostru de voluntariat, Irina s-a adaptat foarte repede şi a înţeles cât de importantă e continuitatea pentru copiii din sistemul de protecţie. Îşi doreşte să continue, dar şi să le arate altor oameni necesitatea de a se alătura şi de a-i sprijini pe copiii nevoiţi să crească fără părinţi aproape.
Ajungem MARI înseamnă că îmi pot lăsa amprenta în vieţile unor copii care au poveşti dureroase în spate şi pot contribui să le fie mai bine pe viitor.
Cât timp ai această oportunitate, câtă vreme poţi schimba în bine destinul unui copil, de ce nu ai face-o? Până la urmă vorbim de viitoarea generaţie. Sunt doar câteva ore pe săptămână pentru tine. Pentru ei însă este un timp extrem de valoros şi de apreciat.
Citeşte şi: Cristina Andras pune binele în mişcare. Redirecţionează şi tu 3,5% din impozitul pe venit! – Ajungem MARI