Ioana Coroian este educatoare în Cluj-Napoca, iubitoare de lectură și dans, și voluntară Ajungem MARI de aproape doi ani. Are o prezenţă senină și o privire atentă, din aceea care te face să te simţi văzut. Iar copiii din centrul unde merge simt asta.
Şi ea a simţit că trebuie să dea înapoi tot binele primit în viaţă. Așa a ajuns la Ajungem MARI. Își amintește că în momentul în care a completat formularul de înscriere a simţit doar frică și neputinţă. Însă prima vizită într-un centru i-a adus o surpriză neaşteptată.
Am fost primiţi cu multă căldură de copii și de cei de acolo. M-a surprins câţi oameni se implică să ajute copiii.
Copiii au nevoie să fie văzuţi
De la început, Ioana Coroian a simţit cât de mare este nevoia copiilor de a se conecta și de a fi ascultaţi.
Am învăţat că este foarte important să le oferim atenţie, dar și că trebuie să învăţ să nu mă încarc cu poveștile lor grele de viaţă.
Joaca a venit natural, la fel și răbdarea cu care le oferă timp, prezenţă și încurajare. A creat o legătură specială cu Vlad, un băiat de clasa a VIII-a care avea nevoie de sprijin constant la teme. Împreună au învăţat limba spaniolă, au povestit mult și s-au descoperit pasionaţi amândoi de hip-hop.
Am petrecut mult timp împreună, și la activităţi, și pur și simplu vorbind. Cred că asta ne-a apropiat cel mai mult. Mă gândesc des că poate nu ne vom mai revedea după acest modul. ????
Voluntariatul vine cu provocări, dar și cu daruri
Cel mai greu lucru în această activitate?
Lipsa timpului m-a pus cel mai mult la încercare.
Dar când e la centru, Ioana simte că prezenţa ei contează. Fiecare copil care se deschide, învaţă ceva nou sau îţi face un compliment sincer. O expresie precum „Ai ochi frumoși!” nu e un simplu compliment, e o confirmare că eşti pe drumul cel bun.
Povestea care a impresionat-o cel mai mult pe Ioana Coroian este a unei familii cu 5 copii. Fata cea mare, de clasa a VIII-a, a renunţat la școală ca să aibă grijă de surioara cea mică, de doar 2 ani. Mama era bolnavă de cancer, iar tatăl, absent. Două dintre surori veneau la centru, iar una dintre ele a lăsat-o fără cuvinte când şi-a dat seama cât de inteligentă e şi cât de dornică e să evolueze.
Povestea lor m-a dat peste cap de fiecare dată când ne povesteau cum e la ele acasă.
Voluntariatul îi schimbă pe toţi cei implicaţi
În plan personal, voluntariatul i-a adus Ioanei o doză mare de recunoștinţă. A învăţat de la copii că „oricât ar fi de greu, este loc de râs cu prietenii” și că fiecare om poate contribui cu ceva. Îi încurajează pe toţi cei care cred că nu sunt „făcuţi” pentru voluntariat să încerce totuși.
Nu există așa ceva! Toată lumea poate, doar să vrea.
Dacă ar fi știut de la început ceva ce știe acum? Că va fi greu. Dar că e important să reziști. Iar pentru voluntarii Ajungem MARI are un mesaj pe cât de simplu, pe atât de sincer:
Mult respect pentru ceea ce faceți!
Vrei și tu să fii parte din schimbarea pe care o vezi în povestea Ioanei? Hai alături de noi! Copiii din centre de plasament și medii vulnerabile au nevoie de oameni ca tine – oameni care ascultă, care joacă șotronul, care încurajează și care rămân.
În curând dăm startul înscrierilor în noul modul de voluntariat: Devino voluntar – Ajungem MARI
Pentru un copil, câteva ore pe săptămână pot face toată diferenţa. Pentru tine, poate fi începutul unei povești care schimbă tot. ????