„Realitatea nu este ca în filme. Tinerii instituționalizați nu sunt problematici, nu au anturaje nocive și comportamente distructive. Cei mici nu se agață de picioarele voluntarului din dorința de a fi luați acasă. Sunt copii și tineri ca oricare alții. Le lipsește doar suportul familiei, dragostea”, povestește Gabriela Donose, voluntara noastră din Sibiu.
S-a alăturat echipei Ajungem MARI din dorința de a deveni cea mai bună prietenă a copiilor abandonați. A vrut să-i inspire și să-i ajute cu sfaturi când au mare nevoie. După 2 ani de voluntariat în cadrul Ajungem MARI, poate spune că a reușit.
Chiar dacă este nevoie de implicare pe termen lung, rezultatele apar deja după primele ședințe. Sunt copii care cer ajutor la teme, care le spun voluntarilor că și-au făcut un plan pentru următoarea perioadă, îi invită la zilele lor de naștere, le oferă mărțișoare, felicitări sau alte decorațiuni făcute cu mânuțele lor. Iar asta o motivează enorm pe Gabriela, știe că este pe drumul cel bun.
Unul dintre copiii din sistemul de protecție cu care lucrează Gabriela este Miruna, o fată de 13 ani, foarte isteață, delicată. O întâmpină mereu cu un zâmbet sincer și multe îmbrățisări.
„Cel mai mult mă impresionează capacitatea ei de a înțelege realitatea din jurul ei. Ne povestește mereu prin ce situații trece, explicându-ne și motivele din spatele deciziilor ei. Sigur, apropierea față de voluntari nu s-a petrecut instant. A fost nevoie de câteva întâlniri pentru ca Andreea să ne vadă ca pe niște prieteni apropiați”, adaugă voluntara.
Acum povestesc mai mult despre școală, planuri de viitor, relațiile pe care le are cu colegii și prietenii ei. Nevoia Andreei este nevoia tuturor copiilor, indiferent dacă vorbim de tineri instituționalizați sau copii care trăiesc în familii. „Un adult care să îi fie mentor, prieten, confident. Nu cere mult și înțelege mereu limitele fiecărui voluntar”, spune voluntara.
Mulțumim, Gabriela, că ai grijă de acești copii cu care viața a fost puțin mai dură!