Daniela Petraş este voluntar Ajungem MARI, în Constanţa, de 2 ani şi spune că a fost o decizie firească să intre în acest program, fiind mereu implicată în acţiuni sociale dedicate copiilor şi vârstnicilor. Crede că unul dintre cele mai importante lucruri care o caracterizează, pe lângă ajutorul acordat celor din jur, este să iubească viaţa exact aşa cum este şi încearcă să le transmită asta şi copiilor la care merge în fiecare săptămână.
Nu e complicat să faci asta. Nu operezi pe creier. Trebuie doar să mergi acolo şi să îi asculţi pe copiii aceia, să le fii aproape, să-i ajuţi la lecţii atunci când au nevoie şi să fii dispus să le răspunzi la orice nelămurire. E important să îi înveţi, să le fii de ajutor ori de câte ori au nevoie şi, mai ales, să nu renunţi la ei.
Daniela crede că fiecare zi e o ocazie perfectă să înveţi ceva nou, iar întâlnirile cu copiii vin mereu cu lecţii în plus.
Am învăţat de la ei să fiu copil din nou, să plâng atunci când trebuie şi să şterg lacrimile cu îmbrăţişări, dar mai ales să nu uit cine sunt. De 2 ani sunt mereu aproape de copii frumoşi şi buni, mă încarc cu rezultatele bune pe care le au după meditaţiile pe care le facem împreună. De 2 ani uit de probleme ori de câte ori ajung la ei şi mă bucur de momentele petrecute împreună. Au fost şi momente mai grele, momente când am luat inclusiv în calcul varianta de a renunţa, dar s-a şters totul când m-au întrebat dacă mă întorc la toamnă la ei, să reluăm pregătirea, dacă nu cumva îi părăsesc.
Citeşte şi: Iarina Taban, Asociația “Ajungem MARI”: Viața și voluntariatul printre copiii cu traume – HotNews.ro