Daniel Avramiţă s-a alăturat echipei de voluntari Ajungem MARI în toamna anului 2022. Căuta o modalitate prin care să ajute copiii care aveau nevoie de pregătire la matematică şi la un moment dat a văzut un anunţ pe Facebook, distribuit de o prietenă. Nu a ezitat nicio clipă. De atunci, a devenit un punct de sprijin constant pentru copiii pe care îi ajută, demonstrând că un efort susţinut poate schimba destine.
Primele interacţiuni cu copiii au fost intense. Daniel nu se fereşte să recunoască că a fost o experienţă emoţională puternică, mai ales pentru cineva care a avut o copilărie lipsită de griji.
„La unele am și plâns. Am plâns chiar şi când povesteam despre ele,” mărturisește el, referindu-se la poveștile de viaţă ale copiilor.
„Deși mulţi dintre ei nu s-au deschis complet, așteptarea lor în faţa uşii sau un simplu: Da, domnule Avrămiţă m-au ajutat foarte mult. Sunt gesturi care spun totul.”
Chiar și un copil care, dintr-o anumită aroganţă specifică vârstei, nu a vrut să recunoască că e ajutat, l-a impresionat.
„El n-o să recunoască asta niciodată, dar bunica lui mi-a spus că i-a zis profesoarei de matematică din clasă că nu-l ajută nimeni la matematică. Asta mi-a dat o satisfacţie pentru că e clar că se vede evoluţia. Nu mă ajută pe mine cu nimic să recunoască că e sau nu ajutat. E important că știe el ce e acolo, în spate şi că munceşte în continuare.”
Daniel a lucrat cu mai mulţi tineri de-a lungul timpului. Unul dintre ei, C., un băiat de 17 ani, i-a umplut inima de bucurie.
„A început să muncească și să-şi dorească să obţină rezultate. La sfârșitul clasei a X-a a ieșit pe locul patru în clasă la media anuală, iar după o recalculare, a ajuns pe locul trei.”
Cum a reuşit să-l motiveze? Nu cu discursuri pompoase, ci cu un simplu, dar puternic, „nimic”, cum spune Daniel.
„Nu am texte motivaţionale, chiar nu am. Le vorbesc din propria experienţă, din ce am văzut, învăţat şi experimentat eu.”
Mai mult, încearcă să le arate copiilor direcţii de viitor pe care le consideră accesibile lor și bine plătite.
Iar când vorbeşte de copiii cu care lucrează, ochii lui Daniel se umplu de lacrimi şi inima, de fericire. Aşa este şi când vorbeşte despre E., o fată pe care a luat-o de la zero.
„Nu ştia decât adunarea simplă. Atât”, își amintește Daniel. Într-o şcoală în care notele mari la matematică se obţineau doar cu conspecte şi cu teste din teorie, Flavia a arătat o ambiţie extraordinară. A muncit din greu și, în cele din urmă, a reușit să obţină la Evaluarea Naţională o notă de 6,70 la matematică și 8,05 la română. Graţie eforturilor ei și ale voluntarului, a intrat la un liceu cu profil real, la Știinţe Sociale. Poate pentru unii par note banale.
„Este enorm,” adaugă Daniel, plin de mândrie. „Era de nota 1,50 maximum la începuturi, când am început pregătirea. Iar în câteva luni a reuşit să crească cu 5 puncte. Rar poţi vedea un asemenea salt.”
Pentru Daniel, a fi voluntar înseamnă mai mult decât să oferi meditaţii. Înseamnă să fii un punct de sprijin și o speranţă.
„Cel mai important este să nu-l lași cu ochii în soare pe acel copil, pentru că el și așa are o traumă. Dacă tu îi spui azi că vii şi mâine, că nu mai poţi sau pur şi simplu, dispari, deja l-ai rupt în două pe acel copil.”
O ieșire în oraş, o vizionare la cinematograf sau o vizită la o cofetărie pot părea lucruri mărunte pentru cei mai mulţi dintre noi. Pentru un copil aflat într-o situaţie vulnerabilă pot fi însă cea mai importantă parte a săptămânii.
„El se bazează pe tine. Își ia un punct de sprijin. Măcar că știe că… uite, sâmbătă sau duminică, mă scoate din casă.”
Daniel are un mesaj şi pentru cei care se gândesc să se alăture echipei Ajungem MARI.
Gândiţi-vă dinainte dacă puteţi susţine un an de zile, măcar 3 ore pe săptămână. E un lucru foarte important. Dacă vii, trebuie să ştie copilul ăla că se bazează pe tine. Este o responsabilitate. Contează.
Daniel Avramiţă este un exemplu de altruism și dedicare. A demonstrat că, prin constanţă și prin oferirea unui punct de sprijin, poţi influenţa pozitiv viaţa unor copii, ajutându-i să-și construiască un viitor. Experienţa sa este o dovadă că fiecare efort, oricât de mic, contează enorm.
Dacă povestea lui te inspiră, te așteptăm și pe tine în comunitatea Ajungem MARI. Poţi fi şi tu sprijinul de care un copil are nevoie! Povestea lui Daniel ne arată că nu e nevoie de „reţete perfecte” pentru a face voluntariat. Contează să fii acolo, cu răbdare și deschidere. Dacă simţi că vrei să oferi din timpul și energia ta, te invităm să descoperi și tu programul Ajungem MARI: Devino voluntar – Ajungem MARI. Copiii au nevoie de oameni reali, care să le fie alături.