– articol scris de Bogdan Nedelescu, psiholog Ajungem MARI –
În fiecare decembrie, telefoanele sună, rafturile se umplu de jucării, iar entuziasmul de a „face o faptă bună” se simte peste tot. Dincolo însă de cutiile frumos împachetate și de gesturile pline de intenţii bune, rămân copii pentru care Crăciunul înseamnă, mai ales, o confirmare dureroasă: că nu au pe nimeni alături.
Lucrez zi de zi cu copii și tineri din sistemul de protecţie. Le ştiu poveștile grele, fricile nerostite, timiditatea din spatele zâmbetelor. Tocmai de aceea acum, în prag de sărbători, cred că cel mai frumos cadou pe care i-l poţi face unui copil este prezenţa constantă, nu un gest trecător.
Cea mai mare nevoie a copiilor din sistem este relaţionarea. Și ei, ca noi toţi, au nevoie să știe că nu sunt singuri. Că cineva se gândește la ei, că au cui să ceară ajutorul, că există cineva care îi ghidează și îi sprijină. Nevoile lor nu diferă de ale oricărui alt copil, doar că, de multe ori, nu sunt împlinite. Abandonul, mutările repetate și instabilitatea le-au lăsat urme adânci. Mulţi au învăţat că ceea ce își doresc nu contează, că părerea lor nu are valoare, că nu merită să fie ascultaţi și iubiţi.
Cadourile se strică sau se pierd. Copilul rămâne tot singur. Sigur că orice copil se bucură când primește un dar. Problema apare atunci când bucuria de moment devine singura formă de atenţie pe care o primește un copil într-un an întreg. Cadourile generice pot adânci credinţa că nimănui nu-i pasă cu adevărat de ei. Că oamenii vin, lasă ceva și pleacă. Iar după sărbători, nu rămâne nimic. Se strică jucăria, se termină dulciurile, iar copilul rămâne tot singur.
Pentru un copil care a fost dezrădăcinat de atâtea ori, lipsa unei relaţii stabile are consecinţe grave: probleme de sănătate psihică, anxietate, depresie, comportamente de risc sau chiar boli fizice generate de stresul cronic. Un adult stabil în viaţa lor, care îi privește cu afecţiune și le arată că merită, pune bazele stimei de sine. De acolo începe vindecarea.
Progresul se vede în nuanţe mici, dar esenţiale. Transformările nu se măsoară în note sau rezultate imediate, ci în curaj, încredere și deschidere. Sunt copii care de la un „Nu” hotărât au ajuns la „Poate”. Copii care de la izolare au ajuns să se apropie timid. Care de la „oricum nu sunt bun de nimic” au trecut la „o să încerc”. Iar acestea sunt schimbări uriaşe.
Aceste schimbări apar doar prin implicare constantă: prin prezenţa voluntarilor, mentorilor, consilierilor, oameni care revin, care ascultă şi care nu renunţă după prima vizită. Datorită lor sunt copii care au ajuns să simtă că viaţa merită trăită, că nu sunt singuri şi că au pe cineva alături.
Bucuriile de moment trec repede şi în urma lor rămâne singurătatea. De aceea, în loc de o campanie de Crăciun cu pachete și fotografii festive, vă invit la o formă mai profundă de generozitate: cea care se traduce prin timp, constanţă și sprijin real. Acești copii au nevoie de implicare pe termen lung. De programe educaţionale, de consiliere, de activităţi care le arată că pot visa și pot reuși. Iar voi puteţi ajuta donând pentru aceste programe şi vorbind mai departe despre ele. Așa clădim un „împreună” autentic.
Cel mai frumos cadou pe care îl putem primi fiecare dintre noi este să nu fim singuri. Să știm că undeva, cineva se gândește la noi. Că există cineva care ne ascultă, care ne încurajează și ne acceptă exact așa cum suntem.
Pentru copiii şi tinerii din sistemul de protecţie acest sentiment vine cu ajutorul voluntarilor Ajungem MARI, al consilierilor şi psihoterapeuţilor implicaţi în program, al oamenilor care prin sprijinul lor ajută ca acest proiect să meargă mai departe.
Fii şi tu acel „cineva” care aduce schimbarea care contează. Donează pentru programele care schimbă vieţi. Donează nu pentru o zi, ci pentru un viitor.
Donează aici: fii mos craciun 2025 – Ajungem MARI