Alex, o poveste despre determinare, ambiţie şi încrederea în propriile forţe: “Am tras de mine încă de la bun început şi am ajuns foarte repede să dovedesc că pot face lucruri bune.”

Alex are 18 ani şi 8 ani deja de când a descoperit pasiunea pentru sport. Şi nu orice sport, ci unul în care ai nevoie, pe lângă pregătire şi abilităţi, de disciplină, concentrare şi încredere: taekwon-do.

Când am ajuns la centru, la apartament, era un băiat care practica taekwon-do. A fost şi fratele meu la un antrenament, iar imediat după am început şi eu. Mi-a plăcut foarte mult, mă simţeam foarte bine chiar dacă era foarte greu. Am mai făcut şi alte sporturi de contact, dar acesta mi-a plăcut cel mai mult. M-a ajutat foarte mult în dezvoltare, m-a învăţat să fiu respectuos şi serios.

Prima medalie a câştigat-o în acelaşi an în care a intrat pe tatami.

Am tras de mine încă de la bun început şi am ajuns foarte repede să dovedesc că pot face lucruri bune. A fost surprins antrenorul, dar eu am voinţă: când încep ceva, vreau să fiu tot mai bun. Şi m-a ajutat foarte mult şi el: felul în care ne vorbeşte, cum ne explică, cum trage de noi ca să ne pregătim, să fim mai buni şi pregătiţi pentru orice competiţie.

Iar această mentalitate îl conduce pe Alex şi când intră în competiţii. Chiar dacă are emoţii de fiecare dată, atunci când intră în luptă se linişteşte şi se concentrează exclusiv la meci. Aşa a ajuns ca până în acest moment să adune mai mult de 60 de medalii, precum şi titlul de Best Player în anul 2023 după ce a ocupat locul I atât la Campionatele Naţionale, cât şi la Cupa României.

2023 a fost anul meu, exact aşa cum a spus antrenorul. Taekwon-do e un sport foarte greu. Ca să te menţii trebuie să fii foarte serios la antrenamente, să faci pregătire fizică în fiecare zi, să fii atent la ceea ce mănânci. Şi ca mentalitate e complicat, pentru că trebuie să te obişnuieşti cu loviturile. Ai nevoie de mobilitate, căci te bazezi foarte mult pe picioare, trebuie să gândeşti mereu ca să găseşti cea mai bună abordare în faţa adversarului.

Iar felul în care tratează lucrurile în competiţii şi la antrenamente îşi pun amprenta şi pe lucrurile din viaţa personală. Alex ştie foarte bine ce are de făcut şi unde vrea să ajungă, iar acum planurile lui se concentrează pregătirea pentru Bacalaureat, antrenamente pentru rezultate tot mai bune în continuare şi preluarea unui grupe de copii ca antrenor, la rândului lui, de taekwon-do. Şi-a făcut deja mâna în timpul verii, când a lucrat cu ei şi i-a plăcut extrem de mult. De altfel, recunoaşte că îi plac foarte mult copiii şi vrea să fie de ajutor, aşa cum a primit şi el la rândul lui sprijin din partea voluntarilor Ajungem MARI.

Le sunt tare recunoscător voluntarilor pentru toate lucrurile pe care le-au adus în viaţa mea. Datorită lor am participat la activităţi de socializare, ne-au învăţat cum să vorbim, cum să cheltuim banii… Şi-au făcut mereu timp pentru noi, au venit şi au făcut o mulţime de activităţi cu noi, ne-au dus prin o mulţime de locuri. Fiecare activitate pe care au făcut-o cu noi pentru mine a fost foarte importantă. Îmi plac mult şi nu mă plictisesc niciodată. În plus, m-au susţinut şi în activitatea sportivă, iar asta înseamnă foarte mult.

Povestea de viaţă a lui Alex nu e deloc uşor de dus. După despărţirea părinţilor, rămas împreună cu fratele lui mai mic în grija tatălui, au avut de înfruntat situaţii imposibil de suportat. Aşa că pe când avea doar 11 ani, acesta a decis să îşi ia fratele şi să fugă de acasă.

Nu mai suportam. Era prea mult chin, aşa că am preferat să plec şi l-am luat şi pe el cu mine, nu aveam cum să îl las acolo. Mulţumesc lui Dumnezeu, că faţă de acasă aici mi-a fost mult mai bine. Am muncit pentru tot şi sunt foarte mulţumit cu tot ceea ce am făcut. Aşa am învăţat de la mama şi aşa am făcut şi eu. Nu am fugit niciodată de muncă, oricât de grea ar fi fost şi tot de la ea am învăţat să gătesc.

Alex e matur, e determinat şi se descurcă în orice situaţie, aşa că ştie exact unde vrea să ajungă în viitor.

Vreau să ajung la casa mea. Dacă e să ajung să am o familie, e bine. Dacă nu, tot e bine. După Bac vreau să dau la Armată sau la Jandarmerie. Vreau să muncesc, îmi place să fac asta şi vreau să strâng bani, mai întâi să mă mut în chirie aici, în oraş, iar mai încolo să îmi iau o casă la ţară. Mie îmi place la ţară, să îmi iau animale, să am câini. Îmi doresc să fac toate aceste lucruri, muncesc pentru visele mele, iar eu niciodată nu mă dau bătut.

Citeşte şi: Mihai şi-a căutat propriile motivaţii şi a depăşit tragediile pe care i le-a adus viaţa: „Am un frăţior mai mic şi trebuie să am grijă de el. Dragostea şi responsabilitatea pentru el m-au ţinut în viaţă.” – Ajungem MARI

Ajungem Mari logo

AJUNGEM MARI

Str. Henri Coandă, Nr. 15, sector 1, București

Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor: nr. 503/A/2013

office@ajungemmari.ro

DONEAZĂ

Asociația Lindenfeld

Cont: RO10 BACX 0000 0012 8851 7000

CIF: 32059804