Adelin Ciuraru are 20 de ani şi este student la Facultatea de Alimentaţie şi Turism. A fost o alegere firească după liceul finalizat, unde a studiat tot Alimentaţia şi, deşi fusese acceptat la alte 2 facultăţi, inclusiv la cea de Geologie, a rămas acolo unde a simţit că rezonează cel mai bine cu ceea ce îi place şi cu ce îşi dorească să facă. Îşi doreşte să lucreze câţiva ani în domeniu, apoi să îşi deschidă propriul restaurant.
Ştie de multă vreme ce vrea să facă şi a înţeles de la fel de multă vreme că trebuie să muncească mult ca să îşi realizeze visurile.
Când a început greva profesorilor eu nu m-am oprit o clipă din învăţat. Făceam câteva exerciţii la matematică, apoi mai învăţam un comentariu la română, lucram la geografie şi tot aşa. Apoi m-a ajutat foarte mult Ion Badea, voluntarul Ajungem MARI, care cu calm, seriozitate şi răbdare m-a ajutat să-mi îmbunătăţesc rezultatele la matematică.
Când vine vorba de motivele care l-au făcut să privească cu atât seriozitate lucrurile…
Eu sunt în general o persoană determinată. Mie mi-a plăcut să învăţ şi la şcoală, şi la liceu. E adevărat că am avut o perioadă mai grea, în clasa a IX-a şi a X-a, când am avut cursurile online şi m-am descurcat ceva mai greu, însă din clasa a XI-a am început să îmi revin, iar în ultimul an de liceu nu am mai avut nicio problemă.
Adelin spune însă că un aport important în motivaţie l-au avut şi părinţii săi, cei care l-au luat în plasament pe când el avea numai un an şi l-au crescut exact ca pe copilul lor.
Mama m-a văzut în centrul de plasament în care eram, i-a plăcut de mine şi m-a luat la ea acasă. A avut grijă de mine şi pentru asta îi mulţumesc foarte mult. Ca să-i răsplătesc ajutorul am înţeles că e important să învăţ şi să ajung în punctul acesta în care sunt acum. Datorită părinţilor mei am avut o copilărie foarte frumoasă.
Pe mama naturală Adelin a văzut-o o singură dată, când era foarte mic şi nu îşi mai aduce aminte prea multe lucruri despre ea.
Dacă aşa a fost să fie am considerat că pentru mine cel mai bun lucru este să merg înainte. Am învăţat să pun lucrurile în balanţă, ceea ce nu este mereu foarte uşor, dar am căutat mereu să le cântăresc, să găsesc echilibrul în toate.
Iar Adelin chiar este un tânăr foarte echilibrat şi crede că lucrul acesta se datorează faptului că nu fuge de responsabilităţi.
Am învăţat de la părinţii mei să fiu o persoană respectuoasă, cuminte, să nu mint, să nu fur, să muncesc. Mi-au transmis valori foarte frumoase.
Iar el şi-a însuşit aceleaşi valori şi îşi doreşte să se înconjoare de oameni care să le împărtăşească. Se gândeşte des la copiii care, la fel ca şi el, au ajuns în sistemul de protecţie şi consideră că şi ei trebuie să înveţe aceleaşi lucruri.
E important să nu se simtă niciodată diferiţi, să ţină mereu capul sus, să fie consecvenţi, serioşi şi să înveţe la şcoală. Să nu le fie ruşine cu situaţia în care se află pentru că nu au niciun motiv.
Când nu învaţă lui Adelin îi place să citească romane poliţiste şi să se uite la seriale de acelaşi fel, să asculte muzică şi să urmărească la televizor emisiuni în care descoperă oameni talentaţi, care şi-au urmat visul.