În ultima vreme se vorbește tot mai mult despre „relațiile toxice” și „relațiile sănătoase” – pe primele vrem să le evităm, pe celelalte vrem să le construim. Însă nu prea se vorbește și despre cum putem crea aceste relații sănătoase, cum le putem recunoaște și care sunt caracteristicile care transformă o simplă relație în una „sănătoasă”.
Fie că vorbim despre relațiile de cuplu, de prietenie sau chiar profesionale, calitatea interacțiunilor pe care le avem cu cei din jur ne influențează semnificativ starea de bine, iar „sănătatea” nu înseamnă doar lipsa conflictelor, a abuzurilor sau a indiferenței. Așadar, care sunt unele dintre caracteristicile unei „relații sănătoase”?
- Comunicarea deschisă – fiecare persoană ar trebui să își poată exprima nevoile, dorințele, așteptările sau fricile fără teama de a fi judecat sau etichetat (putem judeca comportamentul, dar nu persoana!!)
- Limite – fiecare persoană are dreptul de a spune ce vrea, ce îi place, ce are nevoie și are dreptul de a spune „nu” (sunt și situații extreme în care acel „nu” poate fi încălcat – de exemplu într-o relație părinte-copil, dacă copilul refuză să ia un tratament medicamentos prescris de doctor, părintele va fi nevoit să treacă peste acest refuz deoarece sănătatea sau viața copilului poate fi pusă în pericol)
- Încredere – se construiește în timp prin respectarea promisiunilor și prin transparență (nu încercăm să manipulăm cealaltă persoană)
- Suport și susținere – fiecare îl sprijină pe celălalt cu resursele pe care le are (în relația adult – copil, sprijinul este unul inegal – adultul va oferi mai mult sprijin decât va primi deoarece resursele copilului sunt limitate)
- Împreună, dar și independenți – cei doi parteneri se simt bine atât împreună, dar au și propriile pasiuni, hobbyuri sau cercuri de prieteni – activitățile separate nu amenință securitatea relației
- Creștere și dezvoltare personală – o relație sănătoasă este una în care partenerii se ajută reciproc să crească și să se dezvolte
- Gestionarea conflictelor – o relație sănătoasă nu este una în care să nu exista conflicte (acest lucru este imposibil), ci una în care conflictele se discută și se caută soluții, iar ambele persoane fac compromisuri (daca compromisul este făcut întotdeauna de o singură persoană, relația va deveni dezechilibrată și se va aduna frustrare)
- Egalitate – implică respect pentru cealaltă persoană, împărțirea responsabilităților în funcție de abilitățile fiecăruia și luarea deciziilor împreună
Cum putem construi relații „sănătoase” cu copiii
- Le dăm posibilitatea să se exprime fără a îi judeca (discutăm acțiunile lor și consecințele pe care acestea le au, dar fără a eticheta copilul).
- Le dăm dreptul să spună „nu” (dacă credem că acel „nu” ar fi mai bine să fie un „da” putem să le explicăm de ce noi am alege să facem altfel și care ar putea fi urmările, dar în final e dreptul copilului să aleagă – din nou, nu vorbim despre cazuri în care siguranța și integritatea fizică sau psihică a copilului poate fi pusă în pericol).
- Le explicăm exact, pe înțelesul lor, ce așteptări avem de la ei (Cine? Unde? Ce? Cum? Când? De ce?) și verificăm cu ei dacă așteptările noastre sunt realiste – punem accentul pe ce să facă, nu pe ce să nu facă (atunci când spun „nu face ….” las o infinitate de posibilități pentru ce să facă și s-ar putea să nu ne dorim să aflăm ce variante aleg ei 😊).
- Îi susținem și îi încurajăm în ce își propun să facă (în cazul în care obiectivele lor sunt prea mărețe, putem să îi ghidăm cu întrebări de tipul „dar oare cum ai face asta?” sau „ce ai avea nevoie pentru a atinge acel scop?”) și nu îi judecăm dacă vor abandona (nu vom presupune că știm ce stă în spatele abandonului, ci vom încerca să aflăm).
- Le arătăm că sunt importanți pentru noi: dacă promitem ceva, ne ținem de cuvânt.
- Încercăm să reparăm conflictele: spunem atunci când ne deranjează ceva și împreună cu copilul căutăm o soluție, iar atunci când greșim ne cerem scuze și explicăm dacă ni se solicită acea explicație.
Relațiile „sănătoase” nu sunt rezultatul întâmplării, ci se construiesc și se mențin cu efort conștient și constant. Ele sunt un proces continuu de învățare și adaptare. Cu ajutorul deschiderii, empatiei și respectului putem construi conexiuni care nu doar că rezistă în timp, dar care ne şi oferă sprijinul și suportul de care avem nevoie pentru o viață împlinită.
* articol realizat de psiholog Bogdan Nedelescu
Citeşte şi: Depresie sau doar o stare proastă? Cum facem diferenţa – Ajungem MARI