Ioan Oroșanu are 16 ani și este voluntar Ajungem MARI din noiembrie 2021 pentru copiii din Botoșani. Ioan îi ajută pe copii la teme, îi însoțește la ieșiri, susține, alături de colegii lui, diverse ateliere de dezvoltare personală și a început cu o parte dintre ei și cursurile de educație financiară și viața independentă.
Care este motivația ta principală pentru care ești voluntar la Ajungem MARI?
Cred că motivația personală care mă face să fiu voluntar la Ajungem MARI este dorința de a mă implica în comunitate. Consider că dacă toată lumea ar începe să facă acțiuni pentru comunitate și ar avea ca scop dezvoltarea acesteia, calitatea vieții ar crește pentru toți, inclusiv pentru cei ce au nevoie cel mai mult de oameni care să vină și să facă și acțiuni în avantajul tuturor, nu doar în beneficiul lor personal.
Cum a fost prima zi de voluntar? Care a fost lucrul care te-a impresionat cel mai mult?
Prima zi ca voluntar mi-a stârnit un interes și un entuziasm gigantic pentru următoarele zile și activități în cadrul voluntariatului, pentru că am descoperit niște băieți foarte diferiți unul de celălalt, cu talente și capacități diferite și care nu te lăsau să te plictisești sau să stai o singură secundă, lucruri care m-au făcut să vreau să îi cunosc și să aflu cine sunt ei cu adevărat. Ce m-a impresionat cel mai tare este modul în care se organizau și se coordonau, aveau un lider și fiecare dintre ei își știa responsabilitățile și le respectau, ceea ce pentru niște copii cu vârste până în 15 ani este ceva ce eu consider remarcabil.
Ce rețineri, temeri ai avut la prima acțiune de voluntariat pentru ONG-ul Ajungem MARI? Cum s-au rezolvat?
Frica mea cea mai mare a fost să nu reușesc să relaționez și să mă integrez în grupul lor, pentru că astfel nu aș fi reușit nici să facem progrese la nivel academic sau social. Totuși, frica asta mi-a dispărut încă din prima zi și mai mult datorită lor, deoarece dacă eu aveam emoții sau nu știam cum să abordez întâlnirea, ei au venit direct la mine cu energia lor extrem de pozitivă și nu aveam cum să nu mă integrez, pentru că au distrus orice temere pe care o aveam prin modul lor de a fi.
Cum te ajută pe tine voluntariatul? Cum simți că te-a schimbat?
Voluntariatul m-a ajutat în foarte multe moduri, dar cele mai vizibile îmbunătățiri pe care le-am avut la mine datorită acestuia au fost la răbdarea pe care o am, la perseverență și la pozitivitate. De foarte multe ori când făceam teme sau lecții la matematică cu băieții existau rezultate pozitive și totul mergea bine, dar existau și zile când nu aveau chef pur și simplu de teme sau activități serioase, ci doar să joace un fotbal, lucru care este total legitim. Am învățat că nu toate zilele și activitățile sunt pentru rezultate și nu toate lecțiile sau temele sunt rezolvate bine, dar că data viitoare sau peste două sau chiar trei dăți vor fi și trebuie să îmi păstrez optimismul și să fiu perseverent cu privire la multe lucruri, nu să renunț sau să gândesc că totul va merge rău pentru că de cele mai multe ori impactul e unul pozitiv dacă acțiunea e făcută cu perseverență și pozitivitate. Îmbunătățirea răbdării a venit astfel de la sine.
Care crezi că a fost cea mai mare reușită a ta în timpul programului?
Reușita de care sunt cel mai mândru este legată de un băiat de la voluntariat pe care am reușit să îl fac să își dorească să scrie temele la matematică când vin eu. Este un băiat foarte inteligent, căruia i-am observat de la început înclinația spre matematică și scopul meu a fost să ajungă să îi și placă, nu doar să fie bun la ea. Bineînțeles, mereu este loc de mai bine, dar faptul că își face tema corect și cu entuziasm îmi dă senzația că această reușită e cea mai frumoasă dintre toate.
Ce moment din timpul acțiunilor de voluntariat ți-a rămas în suflet?
Nu aș putea spune că există un moment anume care mi-a rămas în suflet pentru că sunt foarte multe care au un loc special și care valorează mult pentru mine, de la momentul în care i-am cunoscut pe fiecare și am dobândit astfel prieteni noi și mi-am dat seama ce an frumos o să fie, momentul în care am jucat fotbal în curte și deși am fost învins rușinos, toți ne-am distrat de minune și am râs după până la momentul în care fiecare dintre ei își portretiza propria afacere imaginară și își spunea dorințele de viitor. Niciunul dintre aceste momente nu poate fi pus peste altul, toate rămânând în mintea mea ca momente valoroase.
Ai avut momente dificile? Cum ai trecut peste?
În orice activitate există și momente dificile. Mi-am dat seama că nu pot să le evit și că am ce învăța din ele, așa că în loc să mă descurajez de fiecare dată când un obstacol apărea, căutam cea mai bună rezolvare și mergeam mai departe.
Ce le-ai spune persoanelor care se gândesc să facă voluntariat, dar tot amână momentul?
Nu mai pierde timpul! Dacă chiar îți dorești să faci o acțiune de voluntariat, lasă la o parte toate reținerile astea cum ar fi lipsa timpului, emoțiile, îndoiala că ai fi potrivit pentru acest gen de activitate și multe altele pentru că e normal să apară în mintea ta, dar sunt doar piedici autoimpuse care te opresc din a face ceva ce simți că vrei să faci. Timp este și voluntariatul nu ocupă mult oricum, emoțiile sunt trecătoare și nu trebuie să le lași să te stăpânească, iar îndoielile sunt nefondate și până și în cazul în care ar fi adevărate, persoanele peste care o să dai aici sau la orice altă activitate de voluntariat te vor face să treci peste ele și să te dezvolți.