Ajungem MARI face 10 ani, Cătălina Ene – 8 ani de când ni s-a alăturat ca voluntar.
Prima dată am auzit de Ajungem MARI în 2016 şi am decis să intru în programul de voluntariat pentru că am înţeles nevoia de a ajuta copiii din centrele de plasament şi mi-am dorit să pot face şi eu asta. Am devenit apoi şi voluntar coordonator în Galaţi.
Cătălina spune că vizitele săptămânale la copii sunt aur pentru felul în care aceştia evoluează, învaţă şi se pregătesc pentru viitor. Pe lângă acestea este însă fericită că le-a putut oferi, împreună cu ceilalţi voluntari, acces la cursuri de perfecţionare, ieşiri în oraş care să-i ajute să-şi lărgească orizontul şi să descopere noi şi noi lucruri interesante, precum şi taberele de dezvoltare personală, care îi ajută să facă trecerea de la copii la viitori adulţi, capabili să aibă grijă de ei.
Lucrul cu copiii din sistemul de protecţie întâmpină câteodată şi obstacole, însă Cătălina a învăţat că schimbările nu se fac peste noapte.
Câtă vreme am fost coordonator cea mai mare provocare a fost lipsa de motivaţie a copiilor de a lucra sau de a participa la activităţi. Acest lucru îi demotiva şi pe voluntari. Îmi place să cred că am reuşit să îi fac pe voluntari să se simt ca o familie, iar asta i-a făcut să continue.
Iar Cătălina Ene şi colegii volutari au mai înţeles ceva în toţi aceşti ani: paşii siguri şi stabili nu sunt cei de uriaş, ci paşii mici, dar constanţi.
Voluntariatul la Ajungem MARI m-a făcut să mă bucur de victoriile mici mai mult decât de cele mari. Faptul că un copil cu care am lucrat a reuşit să treacă clasa şi să nu abandoneze şcoala pentru mine este un motiv real de bucurie, chiar o victorie.
Ajungem MARI este, pentru copiii instituţionalizaţi, şansa la un viitor mai bun. Dacă prin intervenţia noastră, a voluntarilor, le schimbăm chiar şi puţin traiectoria spre mai bine este extraordinar. La mulţi ani! Continuaţi cu ce faceţi pentru că sunteţi minunaţi!