Când spui Alina Şandor spui „spiriduşul magic.” E omul care spune Da înainte să audă toate detaliile, dacă ştie că e vorba să fie de ajutor. Iubeşte viaţa şi iubeşte oamenii, iar asta se vede în fiecare lucru pe care îl face şi în pasiunea cu care îl face. Am profitat de aniversarea Ajungem MARI ca să o invităm într-o călătorie a amintirilor şi a evenimentelor care şi-au lăsat amprenta: asupra ei, asupra noastră, dar mai ales asupra copiilor şi tinerilor din sistemul de protecţie.
Acum 8 ani am auzit prima dată de programul Ajungem MARI. O prietenă a văzut anunţul cu apelul la voluntariat şi m-a întrebat dacă vreau să ne înscriem. Mi s-a părut foarte fain proiectul, aşa că ne-am înscris imediat. Eram super nerăbdătoare să încep şi mi se părea că nu mai apare vestea dacă am trecut mai departe sau nu. Nu ştiam pe atunci cât de complex e tot acest proces şi cât de important e să se asigure că aleg oamenii potriviţi pentru voluntariat.
Când am primit mail-ul prin care eram anunţată că am fost admisă pentru training m-am bucurat foarte tare şi abia aşteptam să aflu cum o să fie şi ce o să fie nevoie să fac. Nu cred că am conştientizat 100% până atunci ce înseamnă un copil aflat în sistemul de protecţie, ce nevoi are, ce reprezintă traumeşe prin care trec, pe scurt: cum e viaţa lor comparativ cu a noastră, zi de zi. Între timp am aflat şi tot ce am descoperit în aceşti ani m-a dus în acest punct: 8 ani de voluntariat şi 7 ani şi jumătate de coordonare a voluntarilor. Nu există cuvinte care să exprime mândria pe care o simt pentru că fac parte din această echipă minunată de oameni buni.
Şi nouă ni se par cuvintele prea sărace ca să explicăm cât de multe face Alina şi ce impact extraordinar are asupra copiilor. Nu se dă în lături de la nimic, aşa că are grijă de copii nu doar prin prezenţa săptămânală alături de ei, ci şi prin însoţirea lor la cursurile pe care le urmează sau prin acţiuni constante de fundraising. Nu uită nicio clipă însă care este cea mai mare nevoie a lor.
Cred că cel mai mare impact în dezvoltarea copiilor instituţionalizaţi e prezenţa noastră, a voluntarilor în vieţile lor. Contează enorm să îi asculţi, să îi vezi, să le fii prieten, adult responsabi şi mentor.
La fel de important este să fii atent la ceea ce îţi spun şi să reţii lucrurile acelea. E cea mai simplă metodă de a le demonstra că eşti acolo pentru ei, că eşti prezent, atent şi interesat. De când lucrez cu ei sunt mult mai atentă la tot ceea ce fac, ce spun, cum fac şi cum spun pentru că ei chiar ne văd ca pe nişte modele şi ar fi păcat să nu fim oamenii pe care îi văd ei în noi.
Alina ştie însă şi că lucrurile care contează au nevoie de mai mulţi oameni care să simtă şi să acţioneze ghidaţi de aceleaşi valori. Este omul care face lucrurile să se întâmple, aşa că nu e de mirare că a preluat în scurt timp şi coordonarea voluntarilor din Mureş.
Am o echipă foarte unită şi activă în acest moment. Sunt implicaţi în activităţi, sunt prezenţi în vieţile copiilor şi nu lipsesc de la întâlnirile săptămânale decât dacă au un motiv foarte serios. Am încercat de multe ori să le explic că cel mai important lucru care ajută o echipă este legat de modul în care comunicăm unii cu alţii. E foarte important să nu vorbesc nici eu singură, dar nici ei. Sunt aici, îi ascult, încerc să fiu lângă ei când sunt în impas, suntem prieteni.
Orice aspect se discută, dacă sunt probleme găsim soluţii. Singurul lucru cu care nu sunt de acord este să aibă loc vreun incident sau orice altceva şi eu să nu ştiu în timp util. Eu mereu le zic că sunt stresul lor zilnic. 😊 Îi ţin la curen cu toate modificările de program, cu activităţile copiilor, activitatea noastră, îi ţin mereu aproape de mine. Sunt tare mândră de echipa pe care o am. Fără aceşti oameni nu am reuşi să le oferim copiilor din Mureş atâtea oportunităţi.
Alina Şandor ar povesti zi şi noapte despre copiii ei, aşa cum le spune, despre activitatea de voluntariat şi toate lucrurile pe care le face. Am putea scrie o carte întreagă cu poveştile din voluntariat doar din cele ale ei.
Sunt multe poveşti frumoase. Fiecare ocupă un loc special în sufletul meu şi fiecare este spusă cu bucurie şi emoţie. Cea mai recentă, care mă face să zâmbesc de fiecare dată, este de la o ieşire la munte, cu copiii şi cu nişte prieteni. Au vorbit fără oprire tot drumul, iar unul dintre băieţi i-a întrebat pe toţi, de toate. A ajuns la un moment dat şi la mine şi după o serie lungă de întrebări mă trezesc că mă întreabă: „Cine a inventat pădurea?” Am fost aşa de surprinsă că m-am blocat pe moment şi le-am cerut ajutorul prietenilor. Iar respectivul băiat a continuat: „Cum să nu ştii? Tu mereu ştii.” Mi-am dat seama, încă o dată, cât de mult contează exemplul pe care li-l dai copiilor, omul care eşti cu ei şi cât de mult contează să faci tot ceea ce zici că faci.
Cred că fiecare întâlnire cu copiii spune câte o poveste nouă, frumoasă. Sunt momente care, la rândul lor, lasă o urmă şi în vieţile noastre.
Iar când o întrebi ce crede despre programul Ajungem MARI Alina se luminează toată.
Sunt norocoasă că fac parte din această familie mare, frumoasă, cu oameni cu suflete mari şi empatici. Sunt norocoasă şi recunoscătoare că am reuşit, datorită vouă, să aduc o schimbare în vieţile copiilor, că am o echipă aşa frumoasă, de care sunt tare, tare mândră. Eu mă consider un om mai împlinit de când sunt aici. Vă iubesc şi vă preţuiesc!