Voluntariatul: ce-i motivează pe oameni să ajute benevol şi cum ştii dacă eşti potrivit pentru asta

Un vechi proverb grec spunea că o civilizaţie înfloreşte atunci când oamenii plantează copaci în umbra cărora nu vor sta niciodată. Este, de altfel, unul dintre principiile voluntariatului: să pui umărul la o schimbare în mai bine pentru viitor, fie el mai apropiat sau îndepărtat. Pentru că o schimbare făcută acum poate fi resimţită imediat sau poate fi picătura din oceanul de bine de peste ani. Trebuie să ştim însă şi ce-i motivează pe oameni şi cum aflăm dacă suntem potriviţi pentru aşa ceva.

Elena Mirela Panaite, voluntar Ajungem MARI, lucrează de 4 ani cu copiii şi tinerii instituţionalizaţi din Galaţi. Îi ajută la matematică, fizică şi chimie, îi înscrie în diverse programe de voluntariat – la teatru sau bibliotecă, merge cu ei la concerte, teatru, îi duce în excursii sau ieşiri de o zi. Crede că tinerii din sistem au nevoie de un pachet complet ca să poată prinde curaj, aşa că încearcă să le ofere cât mai multe experienţe şi cât mai diferite. Iar rezultatele se văd inclusiv în implicarea lor atunci când avea ea nevoie de încurajare.

Care a fost momentul care v-a impresionat cu adevărat în toţi aceşti ani, de când faceţi voluntariat?

Pierderea mamei a fost grea pentru mine, iar copiii cu care lucrez, ştiind acest lucru, mă căutau zilnic să mă bucure cu rezultatele lor, să fixăm întâlniri, să ne vedem online… Acest lucru mi-a arătat cât de uniţi suntem şi ce nevoie reciprocă avem unii de ceilalţi. Voluntariatul nu e niciodată o activitate unidirecţională, unii dau, alţii primesc. Cu toţii primim bine prin rezultatele muncii noastre.

Cum aţi început să faceţi voluntariat şi de ce aici, la Ajungem MARI?

Pentru mine voluntariatul este o plăcere, o activitate care trebuie privită şi tratată cu responsabilitate şi dăruire. Iar lucrul cu copiii este ceva ce nu pot descrie uneori. E “ciocnirea”, ca să zic așa, între copilul din tine (de care uiţi des din păcate) şi copilul care nu ştie încă de griji… care știi că dacă îţi zâmbeşte îţi zâmbeşte pur, din suflet şi că dacă încerci să îl bucuri el simte cu adevărat şi ştie să prețuiască, ştie să îţi mulțumească sincer… şi ţine minte. E ceva inexplicabil de benefic pentru psihicul “omului mare” dacă exista conexiunea “aceea”…

De ce Ajungem MARI? Dacă faci voluntariat cu copii îi cunoşti pe cei mai năstruşnici şi mai adorabili. Voluntariatul, pentru mine, este locul unde uit de problemele mele și mă concentrez pe copii și nevoile lor. Voluntariatul este bunătate, dorinţa de a face bine, grijă şi responsabilitate, aşa că alegerea organizaţiei a fost un lucru firesc.

Pentru mine voluntariatul înseamnă o lecție de viață. De când sunt aici am văzut oameni și oameni, persoane minunate pe care am avut norocul să le întâlnesc, copiii care m-au învățat că viața este o adevărată încercare pentru noi şi orice s-ar întâmpla nu trebuie să renunțăm. Atunci când poți să ajuți pe cineva este bine să o faci din tot sufletul.

Ce le lipseşte celor cu care lucrezi? De ce au ei nevoie ca să fie mai bine şi de ce e nevoie de voi, voluntarii?

Copiii şi tinerii din centrele de plasament nu au încredere în ei, le lipseşte educaţia culturală şi au mare, mare nevoie de comunicare, de sentimentul de apartenenţă, să simtă că cineva oferă timp doar pentru ei, că e timpul lor.

E mare nevoie de voluntari în tot acest proces pentru că noi suntem cei care le oferim timpul atât de preţios de care au nevoie, atenţie, încredere, sprijin. Copiii cu care lucrez eu şi colegii mei au ajuns să aibă încredere în ei obținând premii la final de an, iar pe 1 iunie au debutat pe scena Teatrului Dramatic Galaţi, având primul spectacol cu trupa din care fac parte – Trupa Absolut, realizând astfel că doresc să meargă în continuare pe acest drum. Cum ar fi putut afla acest lucru dacă nu eram noi, voluntarii, care să le deschidem uşi şi să le arătăm câte posibilităţi există pe această lume?


Elena Mirela Panaite

Elena Mirela Panaite, voluntar Ajungem MARI

Şi pentru că activitatea de voluntariat este atât de complexă, iar posibilităţile de a fi de ajutor, atât de multe, am rugat-o pe Corina Pintea, directorul executiv al Pro Vobis, Centrul naţional de resurse pentru voluntariat, să ne facă o imagine cât mai completă a voluntariatului din România.

Avem o statistică a numărului de români care fac voluntariat şi domeniile în care acţionează aceştia?

Din păcate nu avem încă la nivel național un sistem de monitorizare constantă a mișcării de voluntariat și ne lipsesc acut astfel de statistici. Studiile naționale dedicate pe acest sector lipsesc și este dificil de cuantificat domeniul, deși cu toții vrem să putem răspunde la astfel de întrebări, precum colegii din alte țări europene.

Conform World Giving Index 2019, elaborat de Charities Aid Foundation, care conține date agregate din 2010 până în 2018, România se află printre ultimele zece țări în ceea ce privește participarea la activități de voluntariat. Același studiu din 2018 a indicat un procent de 6% din populație care făcea voluntariat în 2017, față de 9% in 2016, dar există și studii mai vechi care vehiculau cifre între 14 şi 20%. Astfel am observat că procentul din populație raportat să facă voluntariat variază mult în aceste cercetări și că există diferențe de înțelegeri cu privire la ce înseamnă voluntariatul, apărând confuzii cu donațiile de bani sau sânge, implicarea în sprijinul bisericilor sau altele.

În termeni empirici însă noi constatăm o creștere a implicării în voluntariat și o diversificare a profilului celor care se implică. Nu mai sunt doar tinerii, ci sunt şi tot mai mulți adulți și chiar seniori care doresc să guste din voluntariat. Deși domeniile preferate rămân cel social, educațional sau mediu, sunt tot mai dese proiectele de voluntariat în domeniile tineret, artă și cultură, drepturile omului sau sport. 

E clar că cifrele sunt importante, să măsurăm cât de mare e acest sector și ce rezultate produce el e de interes și pentru organizații și pentru finanțatori și pentru voluntari. Dacă am avea aceste date actualizate, la nivel de țară, am putea obține altfel de susținere financiară, am putea demonstra autorităților ce parteneri relevanți suntem în comunitate, am putea să creștem recunoașterea pe care voluntariatul o primește la nivel individual, comunitar dar și societal.

Ştim totuşi care sunt criteriile după care aleg voluntarii domeniile în care să acţioneze?

De cele mai multe ori voluntarii aleg instinctiv, în funcție de emoțiile de moment sau pentru că rezonează puternic – cu mesajul de recrutare, cu cauza, cu povestea unui beneficiar anume. Alteori voluntarii vin din curiozitate, pentru că alți prieteni ai lor sunt voluntari în acea organizație sau instituție și au auzit lucruri bune despre ce se întâmplă acolo. Sau pentru că au fost îndemnați de alții să încerce – de profesori, părinți, de vreun influencer.

În mai puține situații un voluntar (în special cei la început de drum) va folosi un set riguros de criterii. Chiar dacă practica îi încurajează să aleagă în funcție de afinități și un plan personal, astfel încât riscul de nepotrivire să fie unul cât mai mic, noi credem că lucrurile pot fi mai simple și mai dinamice. Un voluntar poate încerca mai multe domenii de activitate, în funcție de etapa din viață în care se află, de interesele sale, de disponibilitatea de implicare. Sunt cei care știu exact ce vor să facă, poate au cazuri de beneficiari în apropierea lor și vor să deservească exact acel domeniu sau poate și-au dorit toată viața să facă o anume activitate – să picteze de exemplu, sau să organizeze evenimente. Dar cei mai mulți sunt într-un proces de căutare și noi îi încurajăm să testeze acțiuni și domenii diferite și să găsească ei, prin experiența directă, ce li se potrivește cel mai bine. Și chiar să schimbe, să alterneze, să compare medii diferite, pentru că pot să își dezvolte paliere diferite.

Apoi mai sunt și situații în care voluntarii nu au de unde alege – în multe localități din țară există poate doar una sau două organizații sau programe în care ei se pot implica și paleta de oportunități nu e atât de largă. De multe ori, în aceste situații, voluntarii devin ei inițiatori de acțiuni noi, ajung să cunoască nevoile și propun proiecte și inițiative care diversifică intervențiile.

Care sunt motivaţiile, dar şi beneficiile unui voluntar?

Câți voluntari, atâtea motivații – pe principiul “câtă frunză, câtă iarbă”. Voluntarii sunt ca toți oamenii (deși de multe ori nu pare 😉 ) – adică extrem de diferiți, cu interese și așteptări care variază mult și care se mai și schimbă de-a lungul implicării. Așa încât e greu să vorbim generic despre motivațiile sau beneficiile unui voluntar în mod abstract. Dar putem să adunăm aici câteva din cele mai frecvente motivații și beneficii întâlnite la sutele de voluntari pe care i-am cunoscut de-a lungul anilor și vă lăsăm pe voi să verificați în câte din ele vă regăsiți.

Există o conexiune strânsă între motivații, nevoi și beneficiile resimțite de voluntari, în urma acțiunilor la care participă. Principalele motivații declarate de voluntari sunt legate de: 

  • Dezvoltarea personală, creșterea umană, procesele de învățare și adaptare prin care trec, faptul că devin mai independenți și mai rezilienți, se auto-depășesc;
  • Dezvoltarea în plan profesional, expunerea la o carieră nouă sau la un mediu de lucru inedit, testarea limitelor și acumularea de competențe transversale care le sunt ulterior folositoare în numeroase domenii;
  • Cunoașterea social-comunitară – ajung să înțeleagă mai bine cauze importante, nevoile și profilul beneficiarilor, se ancorează mai bine în realitate și observă mecanisme sociale pe care altfel nu le-ar putea sesiza;
  • Resorturi uman-spirituale, altruism, nevoia de a da înapoi comunității, de a contribui la probleme și lipsuri pe care le sesizează și cu cauze în care cred sau au un interes direct, de a își îndeplini responsabilitatea față de alții sau de a fi aproape de cei mai puțin norocoși;
  • Afiliere și interacțiune, nevoia de se expune unor medii, situații și oameni noi și diferiți, de a se conecta la alte realități, de a trăi în comuniune, de a experimenta, de a se distra și a simți că fac parte dintr-o comunitate de oameni cu aceleași valori, preocupări și credințe despre lume.

Dacă desfacem toate aceste categorii mari de motivații vom regăsi o mulțime de beneficii mai mari sau mici pe care voluntarii de toate vârstele le descriu în testimonialele lor – mai jos parafrazăm doar o mică parte:

  • Am descoperit ce vreau să fac cu viața mea.
  • Mi-am făcut prieteni noi și m-am simțit în siguranță, înțeles și apreciat.
  • Am învățat o mulțime de lucruri noi, mult mai practice decât tot ce facem la școală.
  • Pot să îmi folosesc abilitățile și experiența în mod util pentru alții.
  • Simt că aparțin unui grup și am unde mă duce, am ce face.
  • Nu mă mai satur de voluntariat, mereu e ceva nou de făcut și de învățat, tot alte provocări și proiecte diverse.
  • Voluntariatul m-a salvat de la monotonie și plictis.
  • Mi-a dat curaj să ies din carapacea mea, să testez ceva nou.
  • Am putut să calătoresc și să cunosc lumea.
  • Mi-a schimbat viața cu 360 de grade, mi-a arătat clar ce mi se potrivește și acum vreau să îmi deschid propriul ONG.
  • Voluntariatul e pasiunea mea, mă simt bine să fac ceva pentru alții.
  • Am vrut să dau înapoi comunității, după ce multă vreme am tot primit eu sprijin.
  • Mă face să mă simt bine, împlinită.
  • Bucuria copiilor și felul în care mă îmbrățișează și mă cheamă să mai vin – sunt cea mai mai mare satisfacție pentru mine.
Ajungem Mari logo

AJUNGEM MARI

Str. Henri Coandă, Nr. 15, sector 1, București

Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor: nr. 503/A/2013

office@ajungemmari.ro

DONEAZĂ

Asociația Lindenfeld

Cont: RO10 BACX 0000 0012 8851 7000

CIF: 32059804