Andreea are 19 ani și este în clasa a XII-a. Spune despre ea că este sensibilă, că îi place să învețe lucruri noi și că, deși poate fi timidă la început, devine mult mai deschisă după ce cunoaşte un om.
În afara școlii îi place să asculte muzică, să iasă, să descopere lucruri noi și să încerce activități pe care nu le-a mai făcut. În ultima vreme, pasiunea ei este manichiura, iar de curând s-a înscris și la dansuri.
Sunt mândră că am învățat să mă descurc mai bine singură și să nu renunț atunci când ceva nu îmi iese din prima, cred ca mă pricep destul de bine la unghii, dar mai am de învățat.
Pentru unii, poate părea o frază simplă. Noi ştim însă cât de multe spune despre etapa în care se află: la 19 ani, cu liceul aproape terminat, Andreea încearcă lucruri noi, își descoperă abilitățile și se gândește tot mai serios la viitor.
Un loc în care poți să fii tu
Andreea îi cunoaște pe voluntarii Ajungem MARI de ceva timp. Printre primele activități care i-au rămas în minte a fost una în care a învățat despre relațiile cu oamenii, relațiile toxice, gestionarea banilor și alte lucruri care îi sunt de folos în viața de zi cu zi.
De atunci, au urmat activități educative, creative și de dezvoltare personală. Dar, când este întrebată ce i-a plăcut cel mai mult, Andreea nu vorbește despre o activitate anume, ci despre oameni.
Aș păstra experiențele în care am fost cu mai mulți oameni și am putut să mă simt liberă și să mă distrez, adică cea de săptămâna trecută în care am plecat la Brașov și am fost înconjurată de persoane foarte faine, cu care am legat și prietenii, deoarece nu a fost doar despre activitatea în sine, ci despre oamenii și amintirile create împreună.
Este, de altfel, una dintre cele mai importante părți ale muncii voluntarilor Ajungem MARI. O activitate este, în fond, doar o activitate. Ceea ce rămâne însă este felul în care s-a simțit adolescentul în timpul ei, dacă a avut cu cine să râdă, dacă s-a simțit ascultat, dacă a putut să fie el însuși sau dacă a încercat ceva nou fără teama că va fi judecat.
Andreea spune despre relația cu voluntarii că este „bazată pe încredere și apropiere”.
Îmi place că pot să fiu eu însămi și că timpul petrecut împreună nu se simte ca o obligație. Putem să vorbim, să râdem și să facem lucruri care ne plac.
Nu trebuie să faci lucruri extraordinare
Când o întrebi ce înseamnă, de fapt, un voluntar bun, răspunsul ei este foarte simplu.
Cred că un voluntar bun trebuie să fie răbdător, implicat și să știe să asculte. Contează foarte mult să nu judece și să fie acolo cu adevărat, nu doar pentru că trebuie.
Pentru unii nu par lucruri mari, dar, dacă stai să priveşti în profunzime, sunt esenţiale pentru fiecare dintre noi. Este atât de important să fie cineva aolo, pentru tine, care să aibă răbdare, să fie atent, să asculte. Iar pentru un adolescent care trece printr-o perioadă în care se schimbă multe, ele pot fi dovada că lumea are şi alte feţe, unele poate mai blânde.
Andreea spune că a descoperit în acest fel că poate fi mai deschisă, că se poate adapta și că uneori este bine să iasă din zona ei de confort.
16 kilometri și multe râsete
Impactul unei relații nu se vede întotdeauna într-un rezultat măsurabil, ci şi în amintiri.
Mi-au rămas în minte momentele în care am râs foarte mult împreună, poate chiar din lucruri foarte simple, dar una pe care nu o voi uita niciodată este una recentă, unde am parcurs o drumeție de 16 kilometri.
16 kilometri înseamnă mult, dar probabil că, peste ani, nu distanța va conta cel mai mult, ci oamenii cu care a parcurs-o împreună.
Cred că iau cu mine multe amintiri frumoase, oameni de care m-am apropiat și lecții importante, mai ales încrederea că pot să încerc lucruri noi și că, uneori, un om care crede în tine poate face o diferență foarte mare.
Ce poate însemna timpul unui voluntar
Andreea este acum în clasa a XII-a și se gândește la facultate. Își dorește să se dezvolte și să evolueze, chiar dacă încă nu știe exact ce drum profesional va alege. Este o perioadă în care are nevoie de multe lucruri: de educație, de oportunități, de experiențe și oameni care să-i fie alături. Uneori are însă nevoie pur și simplu de cineva care să creadă în ea.
Dacă ar putea vorbi cu un adult care se gândește să devină voluntar Ajungem MARI…
I-aș spune că timpul și implicarea lui pot însemna foarte mult pentru un adolescent. Uneori nu este nevoie de lucruri extraordinare, ci doar de răbdare, atenție și de cineva care să fie acolo și să asculte, i-aș garanta faptul ca va învăța și el multe lucruri de la noi, nu doar invers.
Când alegi să fii voluntar Ajungem MARI nu vii ca să fii salvatorul cuiva, ci ca să fii prezent. Să petreci timp împreună cu copiii, să asculți, să încurajezi, să mergi la o activitate, la un curs, într-o excursie sau într-o drumeție, să râzi din lucruri simple, să fii acolo și când lucrurile merg bine, și când adolescentul nu are chef să vorbească.
În timp, toate aceste lucruri aparent mici se adună şi pot ajunge să însemne ceva foarte important pentru un adolescent: să descopere că poate. Poate încerca, poate greși și continua, poate ieși din zona de confort, poate avea încredere în el şi, mai ales, există oameni care cred în el.