A trecut deja o lună de când ne uităm cu îngrijorare către ce se întâmplă peste graniţa de la nordul României. O lună în care fiecare dintre noi a încercat să ajute, fie cu donaţii, fie prin activităţi de voluntariat sau prin oferirea ajutorului de care este nevoie punctual, de la cazare şi transport la mâncare, traduceri sau vaccinuri necesare animalelor de companie.
Este însă vital să ne oprim puţin şi să ne gândim şi la propria persoană. Avem de-a face cu emoţii puternice, care trebuie conştientizate şi trăite. Este firesc să simţim sentimente contradictorii, să plângem mai des sau să fim revoltaţi, să simţim că nivelul de teamă şi de anxietate a crescut în mod extrem. E normal să fim afectaţi şi perturbaţi de evenimentele care pun în pericol existenţa atâtor oameni, pentru că numai ideea de război activează în fiecare dintre noi instinctul de supravieţuire.
Vorbim de teamă şi anxietate pentru că sunt trăiri diferite şi este nevoie să le înţelegem pe deplin. Teama este o reacţie normală în faţa unui pericol. Teama este cea care încearcă să ne protejeze şi vrea să fim în siguranţă. Teama dispare atunci când suntem în siguranţă, în vreme ce anxietatea este o teamă prelungită ce ne împiedică să funcţionăm normal.
Psihologii Ajungem MARI au pregătit câteva strategii de gestionare a emoţiilor puternice care să ne fie de ajutor în această perioadă, iar voluntarii şi cei care ajută în aceste zile persoanele refugiate ar trebui să-şi acorde timpul necesar pentru a le parcurge.
Acceptă-ţi emoţiile aşa cum sunt. Dă-le spaţiu să existe şi să se manifeste. Cu toţii avem nevoie să plângem, să ne temem pentru siguranţa noastră, să fim revoltaţi. E normal să ne simţim confuzi şi neputincioşi. O parte esenţială din gestionarea emoţiilor este identificarea şi acceptarea stării noastre emoţionale.
Limitează consumul zilnic de ştiri. E natural să simţim nevoia să fim conectaţi şi la curent cu ce se întâmplă la nivel global, însă e nevoie să fim atenţi ca această activitate să nu ne acapareze întreaga zi. În caz contrar intrăm într-un cerc vicios: căutăm informaţii menite să ne reducă anxietatea, dar aflăm lucruri noi şi în loc să ne relaxăm, ne îngrijorăm mai tare şi începem din nou căutarea. Această căutare ne creează impresia că avem control asupra situaţiei când, de fapt, situaţia generală nu depinde de noi.
Vorbeşte cât mai des cu familia şi prietenii. Grupul de susţinere este întotdeauna o resursă importantă. Dacă ne facem curaj să vorbim cu cei dragi despre emoţiile pe care le avem am putea constata că nu suntem singurii care simţim în acest fel. În plus, compania celor dragi oferă şi sentimentul de siguranţă de care avem atâta nevoie.
Ai grijă de tine înainte să oferi ajutorul. Este vital să avem grjă de propria persoană înainte de toate, să ne odihnim, să încercăm să păstrăm un ritm echilibrat astfel încât să prevenim suprasolicitarea. Grija faţă de sine este combustibilul pentru grija faţă de semeni.
Găseşti aici un ghid cu tehnici de relaxare la care poţi apela oricând simţi că ai nevoie.
Odihneşte-te suficient. Încearcă să dormi numărul necesar de ore. Dacă ai insomnii acordă ceva mai multă atenţie la igiena somnului. Încearcă să-ţi stabileşti un program relativ structurat, să renunţi la ştiri înainte de somn şi poţi asculta chiar o meditaţie ghidată care să te ajute să te relaxezi.
Sleep Hypnosis for Calming An Overactive Mind – YouTube
Ai răbdare cu tine. Este o perioadă foarte grea, e normal să ne mişcăm mai încet, să facem poate greşeli, să fim afectaţi de ce se întâmplă.
Practică recunoştinţa. Scrie 10 motive pentru care simţi recunoştinţă acum, chiar în acest moment. Pot părea multe în primă fază, dar pe măsură ce scrii vei observa că sunt puţine. Poţi, de asemenea, să faci un obicei din a scris un motiv de recunoştinţă la finalul fiecărei zile.
Monitorizează cum îţi petreci timpul. Observă dacă de când a început războiul şi până în prezent s-a schimbat ceva în programul tău. Te poţi ajuta de o diagramă de tip pie (plăcintă). Desenezi un cerc mare (care reprezintă cele 24 de ore) pe o foaie şi îl împarţi în felii care să reprezinte principalele tale activităţi dintr-o zi obişnuită: somn, hrană, lucru, ştiri, timp de îngrijorat, telefoane cu cei dragi, grija faţă de sine etc. Încearcă să aproximezi un număr de ore pentru fiecare, iar dacă e ceva ce te nemulţumeşte la diagrama ta şi crezi că ai putea schimba, realizează una ideală, despre cum ţi-ar plăcea să petreci ziua. În acest fel poţi observa mult mai uşor ce poţi ajusta în program.
Suntem conştienţi cu toţii că nu există o reţetă magică care să ne ajute în gestionarea emoţiilor. Fiecare reacţionăm cum putem mai bine în această situaţie de criză pe care cei mai mulţi dintre noi nu au mai traversat-o vreodată. Aveţi grijă de voi şi împreună vom putea avea grijă de ceilalţi!