„Nu poți aștepta fericirea fără să faci nimic! Lucrurile se rezolvă în timp, dar doar dacă noi facem ceva”, sunt cuvintele pline de înțelepciune ale Sarei, o tânără care a locuit la centrul de plasament.
Lucrurile nu au fost roz pentru ea în viață. Are 21 de ani și a făcut terapie aproximativ 2 ani. Terapia a fost cea care a repus-o pe linia de plutire, i-a redat încrederea și acum urmează cursurile unei școli postliceale de asistente medicale.
Nevoile de bază ale copiilor din sistemul de protecție cam acoperite, spune și psiholog Silvia Burciu, coordonator al programului de psihoterapie din cadrul Ajungem MARI: „Au tot ce e nevoie din această perspectivă – un acoperiș deasupra capului, hrană. Ceea nu au însă este partea aceea afectivă – atașamentul, iubirea. Copiii au nevoie de terapie pentru că au trecut printr-o sumedenie de traume, de la abandonul inițial până la instituționalizarea efectivă. Să pleci, să fii sustras din familie și dus într-un centru unde nu cunoști pe nimeni și unde ți se spune: asta e noua ta casă”.
Ajută un copil să meargă la terapie. Trimite un SMS la numărul 8864 cu textul IUBIRE și donează 4 euro pe lună pentru terapia copiilor abandonați. Pune un globuleț cu iubire în bradul copiilor din sistemul de protecție, pentru că de asta au cea mai mare nevoie.
Întreaga poveste poate fi ascultată în podcastul Radio România Actualități, partener al campaniei „Suflet fragil, caut o inimă mare!”