Psihoterapia ajută copiii instituționalizați să-și găsească direcția

În momentul în care pierd dragostea familiei, copiii instituționalizați își pierd și direcția. Ajung în sistemul de protecție, renunță la visurile lor, la tot ce era (până atunci) normal. Se închid în ei sau se revoltă – lipsa dragostei se manifestă diferit la fiecare, dar efectele ei sunt acolo. Psihoterapia îi învață să lupte cu traumele abandonului și să regăsească dragostea în viața lui.

„Drama abandonului se petrece în sufletul și mintea copilului ca un strigăt disperat care rămâne acolo, nevăzut și neauzit, invizibil, ca și cum nu ar exista sau ca și cum nu s-ar putea conecta la circuitele esențiale pentru a forma un om întreg. Pare a fi o prăpastie în care tot cazi, fără sa ajungi la fundul ei”, explică Maria Magdalena Jalaboi, psihoterapeut colaborator Ajungem MARI Iași.

În viziunea ei, abandonul pare să fie cuvântul cu cea mai mare rezonanță în cazul copilului instituționalizat. Se situează într-un triplu registru: cel psihologic, social și psihiatric (ruperea legăturii afective de susținere poate duce adesea la tulburări nevrotice sau psihotice).

Copiii aflați în situații de viață dificile vs copiii care cresc în familia de origine

Conform spuselor psihoterapeutului, copiii care cresc în sânul familiei primesc, în timp, un scut protector invizibil, țesut din iubire, apreciere, înțelegere, validare, pe care cei instituționalizați nici măcar nu și-l pot imagina. Ei sunt privați de dragoste, afecțiune, iubire, prezența unei figuri parentale care să le dea încredere, liniște, sentimentul de apartenență, încurajare și apreciere. 

Copiii aflați în situații de viață dificile sunt forțați să trăiască experiențe dintre cele mai traumatizante: 

  • absența afecțiunii (structura de rezistență a formării lor identitare), 
  • imposibilitatea de a crește, de a-și trăi copilăria în familia de origine (generatoare de stres, frustrare afectivă cu consecințe negative asupra adaptării și integrării sale în regimul de viață al instituției de ocrotire și asupra maturizării lui psihosociale), 
  • experimentarea într-un mediu necorespunzător nevoilor sale fizice, sociale și emoționale, unde drepturile le sunt încălcate și astfel devin ținta neglijării, a abuzurilor psihice, fizice, sexuale, 
  • nesiguranța viitorului, lipsa oportunităților.

„Apar tulburări în comportamentul social, ca urmare a inabilității acestora de a forma și păstra relații cu ceilalți, a incapacității de a respecta reguli, a sentimentului de vinovăție și o tulburare emoțională profundă care stă, în fapt, la baza celorlalte distorsiuni”, mai spune Maria.

Ruperea legăturii afective primare între copil și părinți (în special de mamă) va avea mai târziu repercusiuni în structurarea, maturizarea și dezvoltarea personalității copilului, pe toate palierele ei. 

„Copilul care crește în sistemul de protecție va întâmpina dificultăți în structurarea unui Eu armonios și capabil de adaptare la status-rolurile cerute oricărui individ, întrucât mediul instituțional nu îl ajută în formarea unei reprezentări de sine complete și coerente. Lipsesc reperele evaluative, așa cum se întâmplă în cazul copiilor abandonați care nu beneficiază de o îngrijire individualizată, ci doar de o normă de grup”, completează psihoterapeutul.

Psihoterapia, spaţiu de siguranţă

Copiilor instituționalizați le este dificil să dezvolte mecanisme eficiente de adaptare în situațiile limită. Dar psihoterapia oferă un spațiu de siguranță și ascultare empatică, unde copiii învață să-și exploreze și să-și exprime emoțiile dificile, să le înțeleagă și să descopere soluții de rezolvare benefice. 

„Nu putem schimba ce s-a întâmplat și nici înlătura suferința, abandonul, singurătatea, neputința, dar putem alege modul în care să ne trăim viața”, concluzionează Maria.

Citeşte şi: Taberele de viaţă independentă, realizate cu sprijinul PEPCO România, lecţie de viaţă şi iubire pentru copiii instituţionalizaţi – Ajungem MARI

Ajungem Mari logo

AJUNGEM MARI

Str. Henri Coandă, Nr. 15, sector 1, București

Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor: nr. 503/A/2013

office@ajungemmari.ro

DONEAZĂ

Asociația Lindenfeld

Cont: RO10 BACX 0000 0012 8851 7000

CIF: 32059804