Un copil poate întreba astăzi un AI aproape orice. Îl poate ajuta la teme, îi poate explica o formulă sau îi poate oferi un răspuns în câteva secunde. Dar nu poate observa când ceva nu e în regulă, nu poate ține minte că săptămâna trecută îi era frică de un test și nici nu se poate bucura sincer când a reușit.
De doi ani, Mădălina Birtea este voluntară Ajungem MARI în Iași și oferă copiilor din sistemul de protecție tocmai ceea ce tehnologia nu poate înlocui: timp, atenție, încredere și o relație construită de la o săptămână la alta.
Am vorbit cu Mădălina despre cum câștigi încrederea unui copil, ce primești înapoi dintr-o astfel de relație și de ce copiii nu ajung MARI cu AI, au nevoie de oameni.
Acolo unde se termină tehnologia și începe relația umană
Consider că tot ceea ce facem în cadrul asociației, pentru toți copiii, nu poate fi egalat niciodată de ceea ce poate face tehnologia. Noi le oferim mijloacele necesare pentru a fi capabili să își construiască o viață a lor, o viață frumoasă. Ca un exemplu, consider că toate orele de pregătire, atât la chimie cât și la matematică, pe care le-am avut cu diferiți copii pe parcursul celor 2 ani de voluntariat nu ar fi avut la fel de mult impact dacă s-ar fi desfășurat online.
Nu spun că ședințele de pregătire online nu sunt eficiente, ci dacă există posibilitatea ca ele să se desfășoare fizic, este cea mai bună variantă. Pe lângă partea ce ține de școală, toate activitățile care sunt realizate cu copiii, mini-festivalurile și ieșirile în natură, nu pot fi niciodată egalate de petrecerea timpului în fața unor ecrane sau în diferite chat-uri cu inteligența artificială.
Citeşte întreaga mărturisire a Mădălinei pe IQads: Mădălina Birtea: Copiii instituționalizați au nevoie de oameni care să-i trateze ca de la egal la egal, nu ca pe niște copii care au în frunte eticheta „sunt din sistem”