„În urmă cu 16 ani, o fată de 18 ani dintr-un centru DGASPC dădea naștere unei fetițe care astăzi a ajuns în același centru de unde a plecat mama ei. Trebuie să rupem cercul acesta vicios”, spune hotărât Lucian, voluntarul nostru.
Lucian Pupăzan s-a alăturat familiei Ajungem MARI din Gorj toamna trecută. A fost nevoie de o singură întrebare ca să-și dea seama cât de importanți sunt voluntarii în viața copiilor instituționalizați. “Pe ce perioadă sunteți voluntar? La terminarea contractului, îl prelungiți?”.De atunci a decis să viziteze săptămânal copiii.
„Mă bucur că reușesc să sparg monotonia unei săptămâni din viața copiilor, îi distrez și îi fac să uite de problemele cotidiene. Că-mi fac prieteni și învăț de la copii cum să fiu mai bun”, povestește voluntarul.
Lucrează cu mulți copii abandonați, dar cel mai mult l-a impresionat Maria, o fată de 13 ani care a ajuns în sistemul de protecție împreună cu fratele mai mic și sora mai mare. După aproximativ 4 ani, sora ei a ieșit din sistem, iar fratele a fost luat acasă. Maria însă a rămas, fiind părăsită definitiv după ce mama a semnat un document prin care a renunțat la drepturile părintești.
„S-a împăcat (pe cât posibil) cu situația ei, învață să facă limonadă din lămâile pe care le-a primit de la viață. Împreună cu noi, învață cum să aibă încredere selectivă în oameni, pentru că nu toată lumea care îi acordă atenție îi vrea și binele. Învață să se aprecieze, să-și vadă și să-și valorifice talentele”, mai spune Lucian.
Prin jocuri, cursuri, ieșiri și discuții, Maria descoperă că este un copil remarcabil, care are dreptul le fericire, care merită lucruri mult mai bune în viață.
„De când ne întâlnim încercăm întruna să-i îndreptăm privirea de la trecut către viitor și am observat că e mai sigură pe ea, a învăț să-și susțină și să-și impună, argumentat, punctul de vedere, să nu se lase redusă la tăcere când are un cuvânt de spus, să se aprecieze și să creadă în ea și în forțele proprii așa cum credem și noi, și doamnele educatoare de la centru”, încheie Lucian.