Elena Dumitrache este consilier școlar și de un an este şi voluntar în programul Ajungem MARI. Ascultând-o însă, ai spune că face asta de o viaţă. Nu vorbește mult despre ea. Spune doar atât: „pasiunea mea este să pot fi de folos altor oameni”. Și, poate, exact în această simplitate stă forţa ei.
Când a decis să se înscrie, nu a avut un moment spectaculos de revelaţie.
A fost dorinţa de a ajuta, atât.
Își amintește însă clar starea care a cuprins-o atunci când a trimis formularul.
Eram fericită că pot lucra și ajuta copiii.
Nu teamă, nu ezitare. Bucurie pură – liniștită, matură, a unui om care știe că sensul nu vine din gesturi mari, ci din consecvenţă. Iar prima vizită într-un centru a venit ca să îi confirme că a făcut o alegere excelentă.
Am întâlnit copii plini de viaţă și dornici să comunice cu mine.
Poate şi pentru că experienţa ei de consilier școlar a ajutat-o să vadă dincolo de eticheta de copii din sistem. Elena vede copii şi atât, iar ea adoră copiii.
Ne-am îmbrăţișat de parcă ne cunoșteam dintotdeauna.
Din primele interacţiuni, Elena a înţeles un lucru care nu se vede în fotografii și nu se spune ușor în statistici.
Am învățat că acești copii se maturizează încă din copilărie, știind foarte clar parcursul pe care doresc să îl parcurgă.
În spatele acestor lucrură stă, de multe ori, lipsa alternativei. Când viaţa te obligă să te gândești devreme la supravieţuire, visele devin mai pragmatice şi mai urgente.
Cu toţi copiii am creat o relaţie specială pentru că eu îi iubesc și îi preţuiesc în egală măsură.
Pentru că Elena nu crede că voluntariatul e despre a alege, ci despre a rămâne disponibilă pentru fiecare. Chiar şi în momentele în care copiii nu vorbesc, se închid, resping sau testează. Elena nu forţează niciodată conversaţii și nu umple golurile cu explicaţii.
Stau în liniște lângă ei și le arăt că îmi pasă de suferinţa lor.
Într-o lume care reacţionează rapid și oferă soluţii pe bandă rulantă, ea alege să rămână. Iar dovada că prezenţa ei contează vine exact aşa cum trebuie, simplu şi fără stres.
Vine câte una din fete ca să îmi povestească o situaţie mai delicată din viaţa ei.
Pentru că încrederea nu vine doar din activităţi reușite, ci din faptul că te întorci și săptămâna viitoare.
Una dintre amintirile care au marcat-o este legată de doi fraţi mici care ajunseseră în centru și se certau continuu. Elena a înţeles că trebuie să aibă răbdare şi să înţeleagă, iar rezultatul vine lent, dar sigur.
Încercam mereu să găsesc metode prin care să-i apropii.
Pentru că în astfel de situaţii nu există formule magice, ci încercări repetate, jocuri, discuţii, reamintirea faptului că sunt fraţi, nu adversari. Asta în condiţiile în care Elena spune că tot de la copii a învăţat un lucru simplu, dar esenţial: răbdarea. Răbdarea de a nu vedea rezultate imediate şi de a continua, chiar și când programul e încărcat și timpul disponibil, puţin.
Cea mai mare provocare a ei este exact aceasta, legată de lipsa timpului. Și totuși, îşi face mereu pentru că știe că, pentru un copil, o oră poate însemna enorm. Dar şi pentru ea înseamnă mult.
Am primit mărţișoare și felicitări create de ei, personal.
Un copil care creează ceva pentru tine investește timp, atenţie şi gânduri bune, iar asta înseamnă că ai devenit important pentru el.
Voluntariatul i-a adus Elenei „mai multă deschidere și înţelegere”. Nu doar pentru copii, ci pentru oameni în general, pentru povești nespuse sau fragilităţi. Şi crede că fiecare om ar trebui să încerce măcar o dată.
Nu trebuie să fii perfect. Nu trebuie să știi tot. Nu trebuie să ai soluţii pentru orice. Trebuie doar să fii dispus să fii acolo.
Elena spune că și-ar fi dorit să știe, de la început, că munca ei chiar le este de folos ş că ceea ce construiește cu ei rămâne. Iar adevărul ăsta e, că rămâne: în felul în care o fată îndrăznește să ceară un sfat, în felul în care doi fraţi învaţă să nu mai fie în competiţie permanentă.
De ce recomandă Elena voluntariatul la Ajungem MARI?
Oferă tuturor posibilitatea să devină mai buni cu fiecare zi.
Asta este şi esenţa: nu schimbăm lumea dintr-o dată, dar devenim, fiecare, puţin mai buni, mai atenţi şi mai prezenţi.