Despre oamenii care au ales să-și dăruiască prietenia copiilor din sistemul de protecție, pe Hotnews

Există copii care nu duc lipsă doar de lucruri, ci și de acele gesturi simple care îi fac să simtă că cineva se gândește la ei – o întrebare de genul „cum a fost ziua ta”, „când ai următorul examen”. Au nevoie de cineva care să apară și săptămâna viitoare sau să se bucure sincer când lucrurile ies bine.

În sistemul de protecție, voluntarii Ajungem MARI ajung să ocupe, în timp, acest loc. Nu sunt părinți și nici nu încearcă să îi înlocuiască. Nu sunt nici terapeuți și nici salvatori. Sunt adulți care aleg să fie prezenţi constant pentru un copil sau un adolescent care are nevoie să simtă că există oameni pe care se poate baza.

Unele dintre relațiile începute într-un centru de plasament ajung să dureze ani. Altele încep cu o temă la matematică și continuă cu telefoane, ieșiri în parc, discuții despre viitor și întrebări pe care copilul nu avea cui să i le adreseze. Iar astfel de poveşti spun mai bine decât orice statistică ce înseamnă, de fapt, un voluntar pe termen lung.

„Nu pot să dispar din viața cuiva așa, pocnind din degete”

Gabriela era tânără, muncea, dar simţea că nu e suficient. Aşa a ajuns să caute un loc în care să facă ceva care să conteze.

„Aveam 26 de ani şi nu ştiam ce e cu mine pe acest Pământ, care este scopul meu. Voiam să fac ceva care să conteze în mod real”.

A găsit răspunsul în relațiile pe care le-a construit cu copiii din centre. Una dintre ele a fost cu R., un băiat care a ajuns în sistem la șase ani și care, la 13 ani, când s-au cunoscut, era foarte timid, repeta obsesiv anumite cuvinte și uneori se ascundea sub pat.

Citeşte întreaga poveste pe Hotnews: Oamenii care au ales să-și dăruiască prietenia copiilor din sistemul de protecție. Cum te poți alătura și tu comunității de voluntari Ajungem MARI – HotNews.ro