Interviu cu Maria Jalaboi, psihoterapeut pentru copii şi tineri susţinuţi de Ajungem MARI
Crăciunul vine pentru mulţi dintre noi cu liste: cadouri, obiective, dorinţe. Pentru copiii din sistemul de protecţie Crăciunul însă nu activează bucuria, ci și un mecanism profund: comparaţia. Cine are, cine primește, cine aparţine şi, mai ales, cine rămâne.
În campania de Crăciun Ajungem MARI, vorbim despre ceva ce nu se pune într-o pungă și nu se oferă o singură dată: dezvoltarea sănătoasă. Despre ce înseamnă ea cu adevărat pentru un copil care a crescut fără atașament stabil şi despre motivul pentru care educaţia nu poate funcţiona fără siguranţă emoţională.
Am stat de vorbă cu Maria Jalaboi, psihoterapeut care lucrează cu copiii și tinerii susţinuţi de Ajungem MARI, despre traumă, învăţare, stabilitate și motivul pentru care relaţiile constante sunt, de fapt, fundaţia oricărui viitor posibil.
Ce înseamnă dezvoltare sănătoasă când copilăria a fost marcată de pierdere
Pentru un copil care a trait traume timpurii sau lipsă de ataşament stabil, dezvoltarea sănătoasă înseamnă mai mult decât învăţarea de reguli şi comportamente adecvate. Înseamnă un proces profund de vindecare şi reconstrucţie interioară, în care el descoperă treptat ca lumea nu e doar un loc impredictibil, ci şi unul în care poate exista siguranţă şi încredere.
Comportamentele dificile, tăcerea, agitaţia sau neîncrederea nu sunt probleme în sine, ci semnale.
În spatele comportamentelor dificile, tăcerii, agitaţiei sau neîncrederii, se află o istorie de nesiguranţă, respingere şi multiple pierderi.
Dezvoltarea sănătoasă e un drum care începe cu schimbarea felului în care copilul se gândeşte la sine şi la ceilalţi, cu înlocuirea convingerilor dureroase născute din experienţele timpurii de abandon şi respingere („nu merit iubire”, „nimeni nu rămâne lânga mine”) cu credinţe mai blânde, realiste („merit să fiu văzut, ascultat”, „cuiva îi pasă de mine”).
Este o schimbare de paradigmă esenţială pentru o viaţă trăită cu adevărat.
Dezvoltarea sănătoasă înseamnă sprijin în crearea de noi tipare de gândire care să îi permită copilului să trăiască cu deschidere, curaj şi sens, să treacă de la supravieţuire la viaţă.
De ce un copil fără bază emoțională nu poate învăța cu adevărat
Educaţia nu începe niciodată în cărţi şi caiete, ci în sistemul nervos.
Din perspectivă cognitiv-comportamentală, lipsa bazei emoţionale stabile şi prezenţa traumelor timpurii afectează profund nivelul emoţional, relaţional, cognitiv şi comportamental al copilului, dezvoltarea unor scheme disfuncţionale se asociază cu retragere emoţională, anxietate ridicată, depresie, hipervigilenţă, reducând astfel disponibilitatea copilului pentru explorare şi învăţare.
Practic, învăţarea devine o misiune la limita imposibilului.
Stresul emoţional cronic influenţează memoria, atenţia, concentrarea, apar dificultăţi în menţinerea atenţiei pe sarcină, gânduri automate legate de eşec, capacitate scăzută de planificare şi autoreflecţie; motivaţia scăzută pentru învăţare câştigă teren, autoeficacitatea şi performanţele sunt reduse, dezinteres faţă de educaţie, risc crescut de abandon şcolar şi interpretarea eronată a feedback-ului educaţional (critica e percepută ca o respingere personală); comportamental observăm evitarea, opoziţionismul sau cererile excesive de atenţie.
Copiii nu interpretează feedbackul ca informaţie, ci ca pericol.
În clasă el nu caută sensul lecţiei, ci semnele de respingere. Un profesor mai sever nu e doar un adult exigent, e o confirmare a credinţei sale că „nimenu nu mă place.”
Școala devine astfel un spaţiu de apărare, nu de explorare.
Copilul fără bază emoţională e o minte care învaţă să se apere, nu să crească.
De aceea, soluţia nu poate fi doar academică.
Soluţia nu este doar în orele de curs, manuale, ci în relaţii vindecătoare, în oferirea acceptării, predictibilităţii şi a unui feedback pozitiv din partea adultului; astfel, procesul de învăţare devine posibil atât prin minte, cât şi prin suflet.
De ce cadourile nu sunt suficiente
Un cadou poate aduce un zâmbet, dar nu vindecă.
În cazul privării de afecţiune şi stabilitate, un cadou aduce bucurie pe moment, dar nu vindecă golul relaţional. Fără continuitate, sprijinul exterior devine un stimul intermitent, care activează speranţa şi apoi pierderea, tipar care poate adânci neîncrederea şi lipsa de constanţă.
Pentru copiii din sistemul de protecţie e important să ştie că relaţiile nu dispar în neant.
Copilul are nevoie să înveţe că lumea poate fi stabilă, relaţiile pot fi de durată şi el contează şi atunci când nu are nimic de oferit. A oferi un cadou e un gest frumos, a fi mereu alături e un act cu adevărat vindecator. Cadoul luminează o zi, dar prezenţa unei relaţii luminează o viaţă.
Stabilitatea: forma tăcută de iubire
Pentru un copil care a trăit haos, rutina înseamnă siguranţă.
Stabilitatea reprezintă o formă de iubire tăcută, un pământ sigur pe care copilul poate păşi. Un fel de hartă sigură în mintea lui, unde emoţiile şi comportamentele pot fi anticipate şi gestionate.
O rutină este dovada că…
Lumea poate fi şi previzibilă, că poate şi el conta pe cineva. Poate rescrie sistemul de gânduri automate şi reduce anxietatea, deschizând în felul acesta calea pentru explorare, învăţare şi autonomie.
Iar baza programelor Ajungem MARI exact asta face – construieşte încrederea pentru a putea merge mai departe şi sprijină dezvoltarea lor armonioasă.
Programele Ajungem MARI funcţionează ca poduri fragile, dar luminoase, suspendate peste abisul neîncrederii. Fiecare întâlnire, activitate ghidată, mentor stabil reprezintă puncte de sprijin pe care copilul le poate folosi pentru a traversa frica, incertitudinea şi izolarea emoţională. Prin experienţe predictibile şi validate, copilul învaţă că poate fi auzit şi înţeles, că el contează.”
Schimbarea nu este bruscă – nu are cum – este una organică, care consolidează şi creşte.
Copiii care primesc sprijin psihologic şi educaţional sunt asemenea florilor într-un sol fertil: fiecare acţiune, moment de atenţie consecventă, rădăcinile încrederii lor se adâncesc, tulpinile curajului cresc şi întăresc, iar florile curiozităţii şi bucuriei înfloresc. Mintea învaţă că lumea poate fi sigură, emoţiile pot fi gestionate, iar comportamentele – modelate într-un dans armonios între siguranţă şi explorare.
Fiecare experienţă repetată devine o piatră de temelie pe care se clădeşte stima de sine şi dorinţă de învăţare.
Rezultatele nu sunt imediate, dar sunt profunde.
Investiţia pe termen lung în copii este asemeni grădinăritului într-o grădină sălbatică: seminţele puse azi, chiar dacă nu se văd imediat, cresc răbdător, pas cu pas, în rădăcini adânci de încredere, comportamente sănătoase şigândire flexibilă.
Ce oferim azi se vede peste ani.
Fiecare sprijin consecvent, fiecare activitate repetată este o investiţie care se transformă în adultul stabil, empatic, pe care îl vom vedea peste ani.
A investi în aceşti copii este ca şi cum ai aprinde o mică scânteie care va lumina întreaga lor viaţă. Să fim stabilitatea pe care aceşti copii nu au avut-o.
Crăciunul poate fi un început. Donaţiile tale susţin:
– terapie psihologică constantă
– programe educaţionale recurente
– mentori care rămân
– stabilitate emoţională
– șansa reală la viaţă, nu doar la supravieţuire.
Copiii au nevoie de mai mult timp, mai multă prezenţă, mai multă continuitate. Donează pentru ca programele noastre să continue şi să ofere cât mai multe şanse la o viaţă cu sens şi scop: fii mos craciun 2025 – Ajungem MARI
Cine este Maria Jalaboi
Sunt psihoterapeut şi am privilegiul de a lucra alături de copii care au trăit pierderea şi nesiguranţa, care, în cuda trecutului lor, continuă să caute lumina. Învăţ de la ei, în fiecare zi, ce înseamnă răbdarea, curajul şi puterea de a avea din nou încredere. Cred că vindecarea nu se face prin cuvinte mari, ci prin prezenţă, tăcere şi consecvenţă. Nu am toate răspunsurile, dar încerc, pas cu pas, să fiu adultul care rămâne acolo unde odinioară nu a fost nimeni.