La 23 de ani, Mihai a terminat facultatea, a fost admis la master și se pregătește să facă un pas uriaș: să plece din orașul în care a crescut și să înceapă o viață nouă în București.
Are planuri multe. Vrea să muncească, să își găsească un apartament, să își continue studiile și, poate, la un moment dat, să facă și muzică. Are idei, energie, umor, dar și suficient realism cât să știe că începuturile nu sunt ușoare.
Ca oricărui tânăr, mi-e frică de începuturi noi. O să vreau să ies acum și din sistem, nu știu cum o să fac și să-mi găsesc loc în București și apartament și tot ce mai e nevoie. E o schimbare mare pe toate planurile.
Pentru un tânăr care crește în sistemul de protecție, orice început nou vine cu responsabilități pe care alți tineri de aceeași vârstă le împart cu familia lor. Mihai trebuie să își construiască singur o rețea de oameni, să își găsească un loc de muncă, să își organizeze banii, să își găsească o locuință și să învețe să se descurce într-un oraș nou.
Fratele meu mai mic e luat de o familie, el, hai că poate treacă-meargă, are unde să se mai întoarcă, eu trebuie să-mi fac totul de la zero, să-mi clădesc o rețea și e multă presiune pe mine.
Dar Mihai nu vorbește despre toate acestea ca despre motive pentru care să renunțe. Vorbește despre ele ca despre lucruri pentru care trebuie să găsească soluții.
Trebuie să fiu lucid astfel încât să pot să caut câte o soluție.
Aceasta este, de altfel, una dintre cele mai importante schimbări pe care Mihai spune că le-a făcut în ultimii ani.
Am învățat să nu mă mai stresez atât de mult pentru multe lucruri, pentru că există soluții și eu trebuie să fiu lucid astfel încât să pot să caut câte o soluție pentru fiecare obstacol, fiecare moment din ăsta greu.
Ştie şi ce are de făcut în acest sens. Își caută loc de muncă, se uită pe platformele de recrutare, a verificat ofertele de la AJOFM. A vorbit cu voluntarii Ajungem MARI despre locuri de muncă și despre cum să își pregătească pașii următori. Se gândește la variante multiple: comerț, depozit, vânzări, turism, HoReCa. Nu exclude nici muzica, marea lui pasiune.
Aș putea lucra orice, mai puțin construcții şi fast-food.
Mihai îşi doreşte o mulţime de lucruri, dar în acelaşi timp știe că nu poate conta doar pe visuri.
Eu nu vreau să visez prea mult pentru că nu visele îmi dau bani de pâine.
Poate suna pragmatic, poate chiar dur, dar în spatele acestei replici este un tânăr care a învățat că independența se construiește din lucruri foarte concrete: un salariu, un acoperiș, un buget bine făcut, o diplomă, oameni pe care te poți baza și curajul de a o lua de la capăt.
Se poate. N-are cum să nu poți.
Mihai știe că vor exista momente în care îi va fi greu. De fapt, se gândește deja la ele. Îi este teamă că nu va găsi un loc de muncă, că nu va reuși să susţină o chirie, că poate va face greşeli. În același timp, știe ce ar putea face dacă lucrurile nu merg din prima, cui să ceară ajutor, că trebuie să caute soluții, că poate încerca din nou. Iar asta este una dintre cele mai importante lecții pe care le poate transmite unui alt copil sau tânăr din sistem.
O să-ți spui în multe momente că nu poți, că n-ai încredere în tine, o să ți se pară că-ți cade cerul în cap sau că profesorii sunt răi cu tine pentru că nu știi nimic. Nu e adevărat.
Învață atât cât poți. Învață să fii un pic mai șmecheraș, să prinzi taurul de coarne, să vezi oportunitățile în oameni. Citește persoanele din fața ta, încearcă să le înțelegi.
Este sfatul unui tânăr care a trecut prin multe dintre lucrurile despre care vorbește.
De la „nu-mi imaginam că o să dau la facultate” la master
În urmă cu câțiva ani, Mihai nici măcar nu își imagina că va ajunge student. Acum a terminat facultatea și începe masterul în domeniul HoReCa și turism.
Nu-mi imaginam că eu o să ajung să stau la București. Până și acum, nu pot să-mi imaginez cum am ales Bucureștiul.
Uneori însă nu toate drumurile importante sunt planificate până la capăt, ci începi cu un singur pas, apoi mai faci unul şi, într-o zi, te uiți în urmă și îți dai seama că ai ajuns mult mai departe decât îți imaginai.
Mihai încă nu știe exact cum va arăta viața lui în capitală, dar ştie că vrea să o încerce.
Viitorul sună neguros, dar în același timp sună bine.
Este, poate, cea mai bună descriere a începutului de drum pe care îl are în față.
Ai grijă ce prieteni îți faci. Nu încerca să fii people pleaser
Dacă ar putea să se întoarcă în timp și să stea de vorbă cu un copil sau adolescent care crește în sistem, Mihai nu i-ar promite că viața va deveni ușoară. I-ar spune să fie atent, să învețe, să muncească şi să își aleagă cu grijă oamenii.
Fugiți, dragilor, de stupefiante, de droguri, de anturaje proaste. Căutați persoane care se aliniază cu mentalitatea voastră și nu încercați să fiți „people pleaser”. Nu e ok, n-o să fii tu autentic.
Și ar mai avea câteva sfaturi foarte concrete.
Ca student, din punct de vedere financiar, am o pildă: nu cheltuiți bani mulți. Mâncarea e pe primul loc. Vă îndrum să vă lăsați tabieturile deoparte o perioadă și să vă ocupați de ele doar în timpul liber. Nu procrastinați.
Iar apoi vine una dintre replicile care arată cel mai bine ce fel de adult încearcă Mihai să devină.
Fă-ți tu mâncarea. Te învață răbdarea și te învață că tu ești cel care își face propriul viitor.
Un viitor construit și cu ajutorul altora
Mihai vorbește mult despre responsabilitate, despre faptul că trebuie să muncească, să învețe, să își gestioneze banii și să își construiască o viață independentă. Dar povestea lui este şi despre oamenii care i-au apărut pe drum cu un sfat, o vorbă bună, o îndrumare.
Voluntarii Ajungem MARI l-au sprijinit la pregătirea şcolară, dar şi cu pregătirea pentru viaţa de adult. L-au învăţat cum să caute locuri de muncă, să găsească oportunități, să își depună CV-ul și să se gândească la următorii pași. Iar acum, când se pregătește să plece spre București, știe că poate apela din nou la ei.
Pentru un copil sau un tânăr din sistem, ajutorul nu înseamnă să îi rezolvi problema, ci să stai lângă el cât timp învață să o rezolve singur. Să îl ajuți să vadă o oportunitate pe care el nu o vede încă, să îi spui „hai să căutăm împreună” atunci când el nu știe de unde să înceapă, să îi răspunzi când are o întrebare, să îl încurajezi când se îndoiește de el şi să rămâi acolo suficient de mult încât, într-o zi, să îl auzi spunând singur:
Când viața e grea, caută o vorbă bună la familie, la voluntari. Și respiră. Şi pune mâna şi învaţă că sapa e mai grea decât stiloul.
Pentru Mihai, drumul mai are multe necunoscute, dar nu mai este un drum fără direcție. Este drumul lui şi îl construiește, pas cu pas.