Trăim într-o perioadă ciudată. Suntem conectaţi permanent și, totuși, suntem tot mai singuri. Vorbim prin sute de mesaje, dar ne întâlnim din ce în ce mai rar. Avem mii de urmăritori și totuși prea puţini oameni cărora să le spunem, sincer, că ne este greu. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care, după doar câteva ore petrecute în Campul Ajungem MARI, se întâmplă ceva greu de explicat. Dispar politeţurile excesive, etichetele sau senzaţia că trebuie să demonstrezi ceva şi rămân OAMENII.
Oameni veniţi din toate colţurile ţării, cu profesii diferite, de vârste diferite, cu povești dintre cele mai diverse. Oameni care probabil nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă nu ar fi existat niște copii care aveau nevoie de ei.
Pentru cei peste 100 de voluntari, coordonatori și membri ai echipei Ajungem MARI care s-au întâlnit în această vară la Sovata, campul nu a fost despre câteva zile petrecute împreună. A fost despre reconectarea cu oamenii, cu sensul voluntariatului și cu energia care îi face să meargă mai departe atunci când activităţile devin dificile.
Nu întâmplător, la finalul celor 4 zile, unul dintre participanţi a lăsat scris un mesaj pe cât de simplu, pe atât de profund: „Oamenii. Oamenii. Oamenii.”
O comunitate nu apare din senin, se construiește
De mai bine de 12 ani, în fiecare săptămână, voluntari Ajungem MARI merg în centre de plasament și case de tip familial ca să aducă puţină bucurie, prietenie şi îndrumare.
De cele mai multe ori, sunt ei și copiii, dar voluntariatul se poate simţi uneori un drum solitar. Te întrebi dacă faci suficient, dacă ai spus ce trebuia, dacă ai greșit sau dacă ceea ce faci chiar contează. Iar Campul există și pentru a exprima liber aceste întrebări. Aşa descoperi că omul de lângă tine s-a întrebat şi el exact aceleași lucruri, că voluntarul cu zece ani de experienţă a avut aceleași emoţii ca tine la prima activitate, că și coordonatorul pe care îl vezi mereu enegic şi cu multe idei frumoase a avut momente în care a vrut să renunţe şi că nimeni nu reușește singur.
„Am simțit că fac parte dintr-o familie numeroasă și că, indiferent lângă cine mă așezam la masă, conversația începea firesc.”
Pentru că asta se întâmplă când oamenii aleg să fie prezenţi unii pentru ceilalţi şi, indiferent de locurile din care provin şi de generaţiile din care fac parte, au acelaşi numitor comun: grija pentru copii.
„Am simţit că sunt parte din echipă, că oricât de diferiţi am fi, suntem un întreg.”
Învăţarea începe după ce se termină atelierele
În cele 4 zile au fost ateliere despre joc, comunicare nonviolentă, sprijinirea tinerilor care ies din sistemul de protecţie, schimburi de bune practici între coordonatori, provocări creative, Treasure Hunt, seri de socializare și multe momente informale.
Surprinzător… sau nu, mulţi dintre participanţi spun că au primit cu bucurie toate informaţiile valoroase, dar şi că acestea au fost completate excelent cu momentele dintre ele. Conversaţiile libere, poveştile împărtăşite de voluntari, mesele luate împreună, plimbările, toate s-au transformat în experienţe de viaţă pentru că învăţarea nu se termină când facilitatorul închide prezentarea, abia atunci începe.
„Mi-au plăcut atât de multe lucruri și atât de mulţi oameni. Încă mai am de digerat experienţa asta faină.”
Atunci când zeci de oameni care cred în aceeași cauză se întâlnesc, fiecare devine profesor pentru ceilalţi.
Când vezi binele adunat într-un singur loc
În fiecare zi suntem bombardaţi cu știri despre violenţă, ură și lipsă de empatie. Cele 4 zile petrecute într-o comunitate de voluntari au efectul opus. Îţi amintesc faptul că există sute de oameni care își folosesc timpul liber ca să schimbe viaţa unor copii. Fără camere de filmat, recompense sau aplauze, ci pentru că au ales să le pese.
„Mi-a redat speranţa în oameni.”
„M-a impresionat cât de ușor s-au creat conexiuni între oameni care nu se cunoșteau. Când există deschidere și intenţii bune, apropierea vine firesc.”
Ce-i drept, speranţa şi motivaţia funcţionează şi așa, atunci când vezi, cu ochii tăi, că nu ești singur.
„Am plecat cu o încărcătură sufletească frumoasă și cu niște conexiuni umane care simt că nu se vor rupe în timp.”
Și voluntarii au nevoie să fie îngrijiţi
Vorbim frecvent despre nevoile copiilor şi tinerilor noştri şi e normal să fie aşa. Sunt motivul şi motorul existenţei Ajungem MARI. Există însă şi un adevăr despre voluntariat despre care se vorbește prea puţin: şi cei care oferă au nevoie, din când în când, să primească, să fie ascultaţi, înţeleşi şi încurajaţi, să râdă fără să se uite la ceas şi să își amintească de ce au început.
Iar asta am văzut-o în ochii lor, în zâmbetele lor şi într-unul dintre cele mai emoţionante mesaje primite după camp.
„Nu am mers niciodată în tabere când eram copil. Vă mulţumesc că mi-aţi oferit, fără să știţi, șansa să-mi las copilul interior să trăiască 4 zile de bucurie.”
Puterea lui „împreună”
Există organizaţii care creează proiecte, unele care organizează evenimente, dar există şi organizaţii care construiesc comunităţi. La Ajungem MARI, campul nu este o pauză între activităţi, ci este locul în care voluntarii își încarcă bateriile unii de la alţii, coordonatorii află că provocările lor sunt împărtășite şi toţi participanţii descoperă că diferenţele dintre ei sunt mult mai mici decât lucrurile care îi unesc.
Acesta este probabil cel mai important lucru pe care l-am luat cu noi acasă, certitudinea că există o comunitate care va fi acolo și peste o lună, și peste un an, și atunci când una dintre activităţi poate nu va merge cum ne-am dorit.
Voluntariatul nu schimbă lumea prin gesturi spectaculoase, ci cu ajutorul oamenilor care aleg, iar și iar, să nu îi lase singuri pe cei care au atâta nevoie de încredere şi apartenenţă.
„Mai important decât orice a fost să văd sute de persoane care fac eforturi să ajute copiii. Și să îmi amintesc încă o dată că important este să fii prezent, chiar dacă nu ești perfect.”
În cele 4 zile am câştigat experienţe, prietenii, certitudini, dar mai presus de orice, sentimentul că, indiferent cât de complicată pare lumea, există un loc în care binele nu este o excepţie, ci normalitate.
Campul voluntarilor 2026 a fost organizat cu sprijinul partenerului OLX Group (OLX Romania, Storia.ro și Autovit.ro). Mulţumim din inimă!
Citeşte şi: „Pot să mă așez lângă tine?” Uneori, de aici începe schimbarea – Ajungem MARI