Cristi are 15 ani și merge săptămânal la antrenamente de box. În spatele fiecărei prezenţe la sală stă însă o poveste despre maturizare, responsabilitate și despre cât de important este ca un copil să simtă că i se mai oferă o şansă.
A început boxul a fost acum doi ani. A fost înscris la antrenamente, a mers o perioadă, apoi a dispărut brusc. Nu a mai anunţat, nu a mai răspuns, iar comunicarea cu el a devenit dificilă. Pentru mulţi adolescenţi din sistemul de protecţie, astfel de retrageri nu sunt neobișnuite. Instabilitatea din trecut, lipsa încrederii în adulţi sau pur și simplu teama de a nu dezamăgi pot face ca lucrurile să fie abandonate pe drum.
Pentru Cristi, însă, povestea nu s-a încheiat acolo. Un an mai târziu, a revenit singur și a cerut să fie înscris din nou. De data aceasta a venit cu o promisiune și cu o asumare pe care nu o avusese înainte.
Doamna, promit că de data asta o să mă ţin. Atunci eram mai mic și nu realizam ce fac. În momentul de faţă chiar vreau să mă ţin de sport. Sunt hotărât și vreau să merg constant la antrenamente.
Uneori, cel mai important semn de creștere este momentul în care un copil recunoaște că a greșit și cere o nouă șansă.
De când a reluat pregătirea sportivă, Cristi este prezent la fiecare antrenament. Nu mai vine doar din obligaţie sau din entuziasmul începutului. Vine pentru că și-a propus să rămână.
Din banii de alocaţie și-a cumpărat singur o parte din echipament. Pentru un adolescent, poate părea un gest normal, dar pentru un copil din sistem este o dovadă de asumare: își investește propriile resurse într-un drum pe care vrea să îl continue.
În paralel, se pregătește pentru examenele de final de clasa a VIII-a și încearcă să îmbine efortul fizic cu școala. Nu este ușor, dar este hotărât. Pentru Cristi, sportul nu înseamnă doar antrenamente, ci disciplină, răbdare și sentimentul că poate merge mai departe chiar și atunci când a făcut pași greșiţi.
În programul Ajungem MARI, voluntarii și echipa încearcă să creeze exact aceste oportunităţi: activităţi care îi ajută pe copii să descopere ce pot, să înveţe responsabilitatea și să simtă că au oameni care cred în ei.
Pentru mulţi dintre copiii din sistem, diferenţa nu o face doar accesul la o activitate, ci faptul că cineva rămâne lângă ei suficient de mult încât să le ofere și a doua șansă. Poveștile ca a lui Cristi arată cât de important este acest sprijin. Atunci când copiii au acces la educaţie, sport, activităţi și relaţii stabile cu adulţi care îi susţin, ei pot descoperi că sunt capabili să își schimbe propriul drum.
Ajungem MARI există tocmai pentru a face posibile aceste schimbări. Prin programe educaţionale, activităţi sportive și culturale, sprijin emoţional și prezenţa constantă a voluntarilor, copiii din sistem primesc mai mult decât experienţe noi: primesc încredere.
Oricine poate face parte din această schimbare. Prin voluntariat, prin donaţii, prin redirecţionarea impozitului sau, pur și simplu, spunând mai departe despre program.
Pentru că, uneori, tot ce are nevoie un copil pentru a merge mai departe este cineva care să îi spună: „Mai ai o șansă.”
Citeşte şi: Monica și locul unde muzica nu mai e doar un refugiu – Ajungem MARI