Are doar 19 ani, iar aproape 3 dintre ei i-a dedicat copiilor din sistemul de protecţie, cu răbdare, empatie și inima deschisă. Valentina Atodiresei este voluntar Ajungem MARI, studentă la Inginerie alimentară, îi plac gătitul, plimbările, jocurile de societate, coloratul și puzzle-urile, dar mai presus de orice, îi place să fie acolo unde poate face o diferenţă.
„Interesul în lucrul cu copiii și dorinţa de dezvoltare și împlinire personală” au fost cele care au determinat-o să se înscrie în program. Își amintește şi acum emoţiile cu care a completat formularul, teama că nu va fi acceptată, dar și dorinţa uriașă de a lucra cu copiii.
Prima vizită a fost plină de emoții, curiozitate şi entuziasm.
Nu a fost ușor să pășească pentru prima dată într-un apartament de tip familial. Spune că avea puţină teamă de necunoscut, dar a fost surprinsă de cât de deschiși și sociabili au fost copiii încă din primele minute.
La sfârșitul întâlnirii ne-au arătat camerele lor, care erau foarte îngrijite și… ne-au spus că abia așteaptă să revenim la ei.
Şi au revenit. Săptămână de săptămână. Iar unul dintre momentele de început i-a rămas întipărit în minte.
Ei îmi ziceau „doamna”, deși aveam o vârstă foarte apropiată de ei. Apreciam respectul lor faţă de mine, dar mă simțeam puţin ciudat când îmi ziceau așa.
A trecut repede peste aceste lucruri, iar timpul şi prezenţa constantă au adus beneficiile. Valentina a creat o legătură specială cu Ionuţ, un copil talentat și empatic, pasionat, la rândul lui, de desen, actorie și gătit.
Câteodată, când nu eram într-o stare foarte bună, veneam la apartament încercând să nu fiu foarte vizibilă, dar Ionuţ parcă simţea și tot timpul se interesa de stările noastre, ale voluntarilor.
Deși el s-a mutat din centru, legătura lor rămâne una vie în sufletul ei. A fost impresionată și de evoluţia băiatului cu nevoi speciale din centru, care a trecut de la timiditate și retragere, la participare activă și idei proprii.
A vrut să înveţe orele ceasului și să citească; cu ceasul nu am dat randament prea mare, dar în schimb cu cititul a fost un progres.
Voluntariatul vine și cu greutăţi – cum ar fi gestionarea certurilor dintre copii sau momentele de respingere – dar și cu multă lumină.
De-a lungul timpului, am primit multe semne de apreciere din partea copiilor: bileţele, desene, origami. Dar cel mai frumos compliment a fost acesta: „Valentina, tu ești cea mai frumoasă și cea mai bună voluntară pe care am avut-o.”
Într-o tabără, un copil s-a trezit devreme, a venit lângă ea și i-a povestit despre viaţa lui. Mama murise când era mic, iar tatăl era rece și distant.
A fost un moment profund care m-a făcut să reflectez la cât de multă nevoie au acești copii să fie ascultați și văzuţi.
De altfel, copiii i-au oferit multe lecţii de viaţă autentice.
Am înţeles că iertarea nu înseamnă să exteriorizăm durerea ca să fim înţeleși, ci să găsim în noi puterea de a merge mai departe, chiar și fără explicaţii.
Voluntariatul a învăţat-o și despre recunoștinţă, ascultare, responsabilitate și gestionarea emoţiilor.
Mi-aș fi dorit să știu că nu pot „repara” tot ce e nedrept sau dureros, dar că simpla mea prezenţă poate conta enorm.
Iar pentru cei care cred că nu sunt „făcuţi” pentru voluntariat, Valentina are un mesaj clar:
Nimeni nu se naște „făcut” pentru voluntariat, dar oricine poate deveni. Nu ai nevoie de calităţi extraordinare, ci doar de dorinţa sinceră de a fi acolo pentru alţii.
Ea a recomandat programul Ajungem MARI de fiecare dată când a avut ocazia, convinsă că oferă șansa de a face o diferenţă reală în viaţa copiilor și de a crește personal.
Fiecare gest mic face o mare diferenţă. Nu trebuie să fim perfecţi, ci să fim prezenţi cu inima deschisă.
Dacă povestea Valentinei te-a emoţionat, gândește-te la impactul pe care îl poţi avea și tu. Nu e nevoie de superputeri. Doar de răbdare, timp și dorinţa de a asculta. Poţi schimba vieţi doar prin prezenţa ta sinceră şi implicată.
Intră pe Devino voluntar – Ajungem MARI, află mai multe despre programul de voluntariat și înscrie-te! Copiii te așteaptă.