Mihail Mariei are 23 de ani, vine din Suceava, este profesor de biologie la o şcoală din judeţul Iaşi şi masterand la Facultatea de Psihologie. Este mereu ocupat şi, cu toate astea, își face timp să dăruiască, constant și generos, din cunoștinţele și prezenţa sa – ca voluntar Ajungem MARI.
A aflat despre program pe când era în liceu, de la mama lui, care s-a înscris înaintea lui. Apoi, odată ajuns student la Iași, împreună cu un coleg, a decis să se implice și el. Nu era, de altfel, la prima experienţă cu adolescenţi, fiind implicat însă de la vârsta de 14 ani în activități de formare de grup și tabere pentru tineri, ca animator și voluntar în mai multe organizații. De fiecare dată, l-a motivat aceeași dorinţă.
Să-i ajut pe adolescenţii care au nevoie de interacţiune, de cineva care să-i înţeleagă, de a trăi cu sens cei mai frumoși ani ai vieţii lor.
Odată intrat în programul Ajungem MARI, Mihail Mariei s-a oferit să dea meditaţii la biologie celor care aveau nevoie de ajutor. Așa i-a cunoscut pe N. și P. – elevi în clasa a XII-a, pe care i-a sprijinit în pregătirea pentru examenul de bacalaureat.
La început, N. era extrem de tăcută. Nu scotea nicio vorbă (o problemă pentru lecțiile mele care implică un dialog continuu).
Totuși, nu lipsea niciodată. Nu părea dezinteresată. Și, dincolo de tăcere, el a văzut și durerea: mama fetei murise de curând. Cu răbdare și tact, Mihail i-a oferit spaţiu, structură, sens.
Am încercat să-i concentrez atenţia asupra aspectelor știinţifice pe care le studiam și după câte un efort a multe explicaţii, primeam și din partea ei un scurt răspuns. Asta s-a schimbat în timp, insistând să-și spună și ea părerea despre cele discutate, iar apoi a ajuns ca în vară să vorbească cu ușurinţă, să povestească și chiar să râdă.
P., în schimb, chiar părea dezinteresat iniţial. Atât de mult încât nici nu știa că subiectul de biologie de la bacalaureat are cerinţe și pe verso. Dar o notă foarte mică la simulare i-a reconfigurat planurile. Visul lui era să intre la Școala Postliceală de Asistenţă Medicală, iar bacul devenise o condiție de neratat. Mihail Mariei i-a oferit claritate, încredere și, din nou, structură. Iar relaţia lor a crescut până într-acolo încât, după ce a fost admis la școala postliceală, P. i-a scris:
În tot timpul în care am încercat să învăţ, nimeni nu mi-a explicat lucrurile mai clar și mai bine decât tine. Modul tău de a explica m-a făcut să înţeleg cu adevărat și să prind încredere că pot să reușesc. Nu doar că mă ajuţi să învăţ, dar îmi dai și curaj să merg înainte.
Şi a mai contat ceva. N. și P. sunt prieteni din copilărie. Au învăţat împreună, au absolvit împreună și au crescut împreună. Inclusiv în cadrul pregătirii pentru examen şi-au oferit sprijin real.
N. a fost stimulată să se pregătească mai bine pentru a-mi lua locul și a-l ajuta pe P. să învețe, iar acesta era motivat să studieze, observând că N. știe mai multe decât el.
A fost o dinamică de predare reciprocă care, spune Mihail, „cu siguranță a contribuit la succesul lor.”
Două reușite, două drumuri deschise
Şi nu a fost doar muncă, ci şi emoţie.
Momentul în care am aflat că N. a intrat la Facultatea de Biologie, după ce a aflat că nu a fost acceptată la Universitatea de Arte, ceea ce mi-a dat de înţeles că prin întâlnirile noastre i s-a deschis un drum alternativ; chiar dacă o să mai dea admiterea la Arte, s-a bucurat de începutul studenţiei ei.
P. m-a emoţionat în momentul în care, după ce a fost admis la Școala Postliceală de Asistenţă Medicală, m-a contactat să-l ajut cu pregătirea admiterii la Facultatea de Medicină. Mi-a spus: „Știu că e o responsabilitate, dar mi-ar face o mare bucurie să știu că am pe cineva ca tine alături, cineva care știe să motiveze și să facă lucrurile să pară mai simple.”
Pentru Mihail Mariei, voluntariatul înseamnă: „o manifestare a altruismului, să faci mai multe decât crezi cu puţinul tău.” Iar de la cei 2 tineri a învăţat să-și înfrângă egoismul și să înţeleagă că: „a învăța pe altul e mult mai valoros decât a învăța pentru tine.”
Iar dacă s-ar întoarce în timp și s-ar întâlni cu el, cel care se pregătea să meargă pentru prima oară la centrul în care a lucrat cu cei 2, i-ar spune:
Du-te cu încredere, chiar dacă pierzi două ore în trafic și mai stai două ore explicând cuiva care poate nu înţelege de la început ce încerci să-i transmiţi, căci în mai puţin de un an o să-ţi primești recompensa: bucuria că ai ajutat prin puţinul pe care îl deţii.
Are însă un mesaj şi pentru N. și P.:
Vă sunt recunoscător că mi-aţi oferit șansa să-mi dau seama, prin succesul vostru, că asta îmi doresc să fac toată viaţa – să predau, să o fac din pasiune, din dragoste, să fiu bun și să o fac bine.
Dacă și tu simţi că ai ceva de oferit – puţin timp, răbdare, cunoștinţe, o prezenţă blândă și constantă – fă pasul! Devino voluntar Ajungem MARI și convinge-te, pe propria piele, că poţi face mai mult decât crezi.
În curând dăm startul înscrierilor pentru noul program. Află cum poţi deveni voluntar aici: Devino voluntar – Ajungem MARI