Ne place să sărbătorim prin poveşti şi nu doar nouă, ci şi oamenilor buni din comunitatea noastră fabuloasă. Iar de Ziua Internațională a Copilului Ioana Chivoiu, fostă voluntară și coordonatoare de voluntari în program, a ales să își spună povestea cu delicatețe, umor și recunoștință.
Am fost voluntar între 2016 și 2018, apoi am revenit în 2020. Ambele experiențe au făcut parte, asemenea unui erou din basme, din călătoria mea inițiatică.
Ioana a început ca voluntar de limbă engleză, iar lecțiile se țineau, cum spune ea, într-un „fast-paced environment” autentic.
Lecțiile de engleză se desfășurau uneori pe modelul „doamnaaaa, vreau la baie!”, iar un minut mai târziu, toți 10 voiau la baie.
Și totuși, dincolo de haosul amuzant, a descoperit magia relației cu copiii. Unul dintre cele mai tandre momente pe care le-a trăit ca voluntar s-a numit, simplu, „covorul magic”.
Unul dintre copii nu se putea liniști deloc. I-am dat o provocare: ,,mergi acolo, pe covor, stai jos, încrucișează picioarele, închide ochii și visează cum roboțeii plutesc pe un covor magic care îi duce în lumea lor, iar pe măsură ce îi observi, să ne povestești ce vezi ca să fim și noi parte din lumea ta magică.’’ Două minute mai târziu, toți colegii erau așezați pe covor, visând fiecare la lumea lui, ba chiar întâlnindu-se în vis. Eu, pe de altă parte, în lumea mea, am avut 5 minute de liniște.
Experiența ca voluntar-coordonator i-a adus Ioanei nu doar provocări administrative, ci și primele lecții valoroase despre leadership și încredere.
Îmi amintesc telefonul unei voluntare care mă sunase cu o problemă și reacția mea de freeze şi conştientizare că: „Aoleu, eu am devenit persoana care să îndrume, să asculte, iar oamenii se bazează acum pe mine.”
În 2020, a revenit în program ca voluntar online pentru o adolescentă dintr-un apartament de tip familial.
De multe ori vorbeam despre orice altceva numai nu despre teme și era frumos. Era o adolescentă cu nevoi, dorințe și curiozități tipice vârstei. Îi plăcea să-mi arate ce are prin cameră, să-mi povestească despre pasiunile ei, dar și să mă întrebe despre mine.
Ne impresionează ori de câte ori scrie Ioana despre Ajungem MARI, pentru că dincolo de lucrurile bune şi frumoase pe care le spune despre noi, se simte emoţia şi implicarea pe care ea continuă să le aibă faţă de misiunea noastră.
Ne-am întâlnit în ceea ce în lumea corporate s-ar numi onboarding. A fost o zi întreagă de cunoaștere a voluntarilor. Ne-am jucat cu sens şi scop, am râs, am vorbit, am învăţat. (…) Nu mă așteptam să existe o astfel de organizare și o astfel de grijă pentru toți cei implicați.
Mai presus de toate însă, Ioana a înțeles ce înseamnă să fii omul potrivit la început de drum pentru un copil.
Ajungem Mari și-a propus și i-a și ieșit să fie „cei” pentru copiii instituționalizați. A creat o rețea de voluntari în toată țara care să le fie sprijin atât educațional, cât și emoțional.
Ajungem Mari m-a făcut și pe mine mare, iar pentru asta le sunt extrem de recunoscătoare.
Întreaga mărturie extrem de emoţionantă o găsiţi pe site-ul Ioanei, alături de alte materiale super interesante: În oglinda… – by Ioana – De unde până unde